Tin minte cât de tare m-a uimit, în adolescenta, când am citit pentru prima oara Muntele vrajit, teoria pedagogului umanist Settembrini, conform careia muzica, singura arta care „daruieste o realitate, un sens si o valoare curgerii timpului pe care-l masoara într-un fel deosebit de viu”, ar fi, tocmai prin ambiguitatea pe care o trezeste în om, facându-l sa simta pe viudurata, „suspecta din punct de vedere politic”. Suspecta, ca orice t (...) Citește mai departe...