În dialogul sau cu Daniel Cristea-Enache, intitulat promitator Ce a fost. Cum a fost (fara semne de întrebare), Paul Cornea pare a-si impune tocmai o clauza a maximei sinceritati: acceptând lucid si cu o liniste aparent rece, dar care se tradeaza prin autoironie, faptul ca se afla aproape de capatul drumului, istoricul literar simte ca e momentul pentru a reconstitui ratacirea ideologica, naivitatea, crezul înselat care i-a marcat tineretea.
Ar fi necuvenit sa judecam ac (...) Citește mai departe...