În anii de liceu, am înfulecat sistematic cam toata critica româneasca, conspectând constiincios carte dupa carte, editie dupa editie. Nu mi-au scapat nici exegeti de raft secund, precum Ion Trivale sau Ilarie Chendi ori chiar de fundal, cum ar fi, sa spunem absolut întâmplator, N. Sulica. În privinta criticii postbelice, cred ca sunt destul de bine orientat, parcurgând cam toate contributiile majore, ba chiar si culegerile de articole, care au alt (...) Citește mai departe...