Adagiul de mai sus era zugravit cu litere de-un metru pe un panou din preajma caminelor noastre: te ciocneai de el când ieseai si când reveneai. Am trait vreo trei ani în societatea acestei idei. N-o baga nimeni de seama, dar daca, sa admitem, cineva s-ar fi apucat s-o proceseze de fiecare data când revenea de la facultate sau pleca în oras, negresit ca în cele din urma s-ar fi revoltat. O prostie sau, ma rog (daca va pare o impietate), o inexactitate cel puti (...) Citește mai departe...