Politica de coeziune a UE. Ușor de zis, greu spre imposibil de implementat

Nivelul de eroare estimat nu e un indicator al fraudei, al ineficienţei sau al risipei, ci o estimare a sumelor de bani care nu au fost utilizate în conformitate cu normele UE şi cu normele naţionale.

"Între ciclurile bugetare multianuale 2007-2013 şi 2014-2020, nivelul total de eroare în cheltuielile pentru coeziune a scăzut de la 6% la 4,8%. O veste bună? Doar relativ, dat fiind că această cifră a rămas în fiecare an peste pragul de 2 % stabilit de reguli. De altfel, 2022 a contrazis tendinţa, cu un nivel-record de eroare de 6,7%", se arată în raport.

Politica de coeziune are, pe de o parte, "un obiect măreţ": să reducă disparităţile sociale şi economice din UE. Pe de altă parte, cheltuielile aferente sunt presărate cu erori, pe care UE a încercat, dar nu a reuşit să le reducă cu adevărat. Comisia Europeană şi ţările din UE au în comun un lucru: controale slabe la toate nivelurile. Aceasta este concluzia documentului de analiză publicat luni de Curtea de Conturi Europeană. În ceea ce le priveşte, autorităţile naţionale ar putea detecta şi preveni mai multe erori.

"Comisiei Europene îi putem reproşa că a subestimat nivelul cheltuielilor care nu respectă legea. În plus, ea nici nu a scos cu adevărat biciul pentru a încuraja statele membre să îşi îmbunătăţească gestiunea şi sistemele", spune ECA.

"Comisia şi ţările din UE lucrează cot la cot pentru ca politica de coeziune a UE să aducă rezultate reale în viaţa oamenilor, dar trebuie să facă mai multe eforturi pentru a se asigura că cheltuielile respectă regulile. Observăm la toate nivelurile o formă sau alta de control. Ce nu avem în schimb? Rezultate", a declarat Helga Berger, membra Curţii responsabilă de acest document de analiză.

"Dacă ne imaginăm sistemul de control sub forma unei piramide, baza, sau prima linie de apărare, sunt controalele desfăşurate de autorităţile de management din ţările UE. Ele sunt însă fragilizate de diferite probleme. Această primă linie de apărare ar fi putut preveni peste o treime din erorile identificate de auditori între 2017 şi 2022. O a doua linie de apărare sunt controalele efectuate de autorităţile de audit naţionale. Şi aici, auditorii Curţii au observat deficienţe, de diferite tipuri, mai mult sau mai puţin grave. 40 dintre cele 43 de organisme de audit verificate de Curte aveau astfel de probleme în activitatea lor", se arată în raport.

Comisia Europeană, ultima redută, se bazează în evaluările sale pe controalele - fiabile doar într-o anumită măsură - de la nivel naţional. Autorităţile naţionale nu sunt toate la fel de eficace în detectarea cheltuielilor cu erori. În acelaşi timp, mijloacele de care dispune Comisia pentru a detecta, a preveni sau a corecta erorile au şi ele problemele lor. Verificările pe documente, efectuate de la birou, nu sunt concepute să detecteze cheltuielile cu erori. Comisia ar putea avea un impact mai mare dacă ar realiza mai multe audituri de conformitate pe teren. Din arsenalul Comisiei fac parte şi corecţiile financiare. Acestea se aplică în caz de probleme grave ale controalelor, pentru ca bugetul UE să nu sufere din cauza cheltuielilor cu erori. Până acum însă, nicio corecţie financiară nu a însemnat o pierdere directă de finanţare pentru vreo ţară. Autorităţilor li s-a permis să reutilizeze fondurile respective pentru alte proiecte. Ce efect de descurajare poate exista în astfel de condiţii? Doar unul limitat. Să nu mai vorbim de faptul că ţările din UE nu se simt deci în niciun fel obligate să îşi îmbunătăţească sistemele şi să evite erorile încă de la început, consideră Curtea de Conturi Europeană.

În ultimii ani, majoritatea erorilor din domeniul coeziunii au fost rezultatul cheltuielilor şi proiectelor neeligibile. Pe locul doi se află nerespectarea normelor în materie de ajutoare de stat şi de achiziţii de către beneficiarii banilor. Auditorii au identificat trei cauze principale ale erorilor. Prima rezidă în problemele de natură administrativă de la nivel naţional, inclusiv decizii greşite sau verificări ineficiente ale autorităţilor de management. Neglijenţa sau nerespectarea intenţionată suspectată a normelor de către beneficiari sunt o altă cauză de eroare. La acestea se adaugă probleme în interpretarea normelor.

Auditorii consideră că atât Comisia, cât şi statele membre pot verifica mai bine cheltuielile din domeniul coeziunii. Nu în ultimul rând, se trage un semnal de alarmă că riscul de cheltuieli neconforme rămâne ridicat. Suprapunerea dintre perioadele multianuale de cheltuieli şi fondurile de la UE pentru redresarea post-pandemie înseamnă un plus de presiune pentru unele ţări care trebuie să se asigure că banii sunt cheltuiţi ca la carte.