Pilda zilei
Într-o zi, un țăran ieși pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului și cu beznă, tânjind după o rază de soare, după lumina și căldură. Eu, frățioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui.
Dar, în clipă aceea, o cioară a coborât pe neașteptate din văzduh și a înghițit grăuntele rămas la vedere. În schimb, fratele sau de sub brazdă încolți peste puțin timp și, din micul grăunte, ieși din pământ un spic frumos și trainic.
De-abia acum, lumina și căldură soarelui îi făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul deveni copt și roada lui multă.
Astfel, speranța și smerenia celui de-al doilea i-au adus adevărata viață, în timp ce mândria l-a costat scump pe primul. Greutățile vieții nu trebuie să ne sperie și să ne descurajeze, căci Dumnezeu vede suferința și credința noastră și ne va răsplăti negreșit. Cu speranța și rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieții. Însă cei a căror inima este plină de ei înșiși, în care nu mai este loc și pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranțăa și încredere, aceia sfârșesc, asemenea primului grăunțe, în ghearele păsării negre - diavolul.
