„Anul 2025, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române şi Anul comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocşi români din secolul al XX-lea, reprezintă un moment unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Această aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci şi o chemare la recunoştinţă faţă de înaintaşii noştri şi reflecţie asupra rolului Bisericii noastre în viaţa poporului român. Patriarhia Română a fost, de-a lungul celor 100 de ani de existenţă, o făclie nestinsă a credinţei şi a unităţii naţionale, iar duhovnicii şi mărturisitorii ortodocşi români din secolul al XX-lea au fost adevăraţi apărători ai credinţei ortodoxe în faţa încercărilor şi prigoanelor”, a subliniat Patriarhul Daniel.
Întâistătătorul BOR a arătat că „acest secol de existenţă şi de activitate bogată a Patriarhiei Române a fost marcat de multe binecuvântări, dar şi de unele încercări dificile, pe care Biserica Ortodoxă Română, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-a depăşit cu răbdare, înţelepciune şi speranţă”.
„Privind înapoi la aceşti 100 de ani, vedem atât o istorie bogată, cât şi o moştenire spirituală frumoasă lăsată de înaintaşii noştri – fie că vorbim de patriarhii care au păstorit Biserica în mod înţelept sau de ierarhii, preoţii, diaconii, monahii şi credincioşii mireni rugători şi mărturisitori, care au apărat şi transmis credinţa ortodoxă în vremuri grele, unind în sufletul lor suferinţa Crucii cu speranţa Învierii, lacrimile pocăinţei cu bucuria întâlnirii cu Hristos Cel înviat”, a arătat Patriarhul Daniel.
Patriarhia Română nu a fost doar o instituţie administrativă, ci şi un simbol al unităţii naţionale, spirituale şi culturale, a spus el.
„Acum, la sărbătoarea Centenarului, Patriarhia Română mulţumeşte Preasfintei Treimi, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor pentru ajutorul primit spre a păstra credinţa apostolică, unitatea spirituală a românilor şi fraternitatea panortodoxă. De asemenea, exprimăm respectul şi recunoştinţa noastră tuturor celor care au contribuit la înfiinţarea, organizarea şi lucrarea Patriarhiei Române ca instituţie slujitoare a credinţei ortodoxe şi a unităţii poporului român. Să ne fie acest centenar un prilej de întărire în credinţă şi de aducere aminte a celor care, prin iubirea lor jertfelnică, ne-au lăsat o mărturisire şi o moştenire sfântă spre slava Preasfintei Treimi, binele poporului român şi bucuria Ortodoxiei întregi!”, a adăugat înaltul ierarh ortodox.
Pe 4 februarie 1925, la propunerea mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909 – 1934), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea Patriarhiei, propunere votată în unanimitate. În aceeaşi şedinţă, episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului – Noului Severin (1921 – 1938) a dat citire Actului de înfiinţare a Patriarhatului românesc şi hotărârea a fost comunicată guvernului spre legiferare. După adoptarea proiectului de lege de către corpurile legislative (12 şi 17 februarie 1925), legea a fost promulgată de Regele Ferdinand I la 23 februarie 1925, fiind publicată în Monitorul Oficial din 25 februarie 1925.
Patriarhia Ecumenică, reprezentată de patriarhul Vasile al III-lea (1925 – 1929), a considerat „binevenită şi îndreptăţită (…) ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală” şi a transmis tomosul pentru recunoaşterea Patriarhiei la 30 iulie 1925.
Învestirea şi întronizarea primului patriarh, Miron Cristea, la 1 noiembrie 1925, a consfinţit înfiinţarea Patriarhiei Române.
Înfiinţarea Patriarhiei Române a fost recunoscută pe plan internaţional, mai ales prin Tomosul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, recunoaşterea oficială a Patriarhiei Române de către celelalte Biserici Ortodoxe autocefale întărind prestigiul BOR.
