Rădăcina folosită în urmă cu 5000 de ani în tratarea bolilor. Efectele ei sunt uimitoare
Rădăcina de lemn dulce este folosită în scopuri terapeutice încă de acum 5000 de ani. În rădăcinile de lemn dulce se găsesc glicirizina, săruri de potasiu, acid limveritic, asparagină şi multe vitamine. Glicirizina este de 50 de ori mai dulce decât zahărul şi acţionează la fel că şi cortizonul.
Extractul din rădăcina de lemn dulce are acţiune antiinflamatoare, antihistaminică, antialergică şi reglează schimbul de apă şi săruri. De asemenea, fortifică sistemul imunitar şi endocrin, şi poate fi administrate şi că antidepresiv.
Eficienţa terapeutică a rădăcinii de lemn dulce se manifestă în acţiunea spasmolitică asupra mucoasei intestinale, permiţând relaxarea acesteia şi eliminarea pungilor de gaze, destinderea musculaturii şi scăderea secretiei glandelor digestive. Extractul din rădăcina de lemn dulce se foloseşte adesea pentru vindecarea ulcerului gastric şi a celui duodenal.
Pulberea din lemn dulce (rizomi şi rădăcini decorticate date prin maşină de tocat şi apoi uscate la temperatura camerei) se poate întrebuinţa că foarte bun expectorant, contra tusei de diferite etiologii, bronsitelor, traheitelor şi faringitelor. Aceeaşi pulbere (2-3 linguriţe în apă) se administrează că laxativ.