Cozmin Gușă: "Amnistia 2019, 3 posibilități, doar o soluție realistă"
Cozmin Gușă analizează subiectul Amnistiei, intens dezbătut în societatea românească, din perspectiva a trei scenarii posibile. O singură soluție din cele trei posibilități analizate este realistă, consideră consultantul politic în textul de mai jos.
Amnistia 2019, 3 posibilități, doar o soluție realistă, scrie Cozmin Gușă:
''Făra amnistie, făra pace internă'' ;
''Scapă toți, nu plătește nimeni'';
''Să plătească toți, dar fără pușcărie'' .
Fiind un subiect despre care s-ar putea scrie deja volume groase (legat de jocuri subterane, interese absconse, consecințe societale majore), încerc azi doar o schiță de abordare a subiectului denumit generic Amnistie, lăsând dezbaterilor consecutive pe subiect rolul să aprofundeze viabilitatea posibilităților expuse, cu participarea necesară a specialiștilor și a vectorilor publici ce pot gândi încă constructiv și realist despre viitorul nostru. Așadar, să vedem cum stăm legat de acest subiect:
Cetățenii României (adică cei ce muncesc și-și plătesc taxele, fiind conștienți de drepturile și obligațiile lor, și votează atunci când consideră că pot fi reprezentați) : dezamăgiți de cvasi-inutilitatea manifestărilor lor publice sau de pe rețelele de socializare, au conștientizat în ultimii 2 ani că nu doar majoritatea PSD-ALDE le batjocorește opțiunile civice, ci că suntem sub presiunea unui joc penal transpartinic, cu complicitatea inclusă a unor oameni din justiție și servicii secrete ce-au compus STATUL PARALEL;
Justiția: dezagregată ''de facto''; sistemul compus de oamenii din justiție, de la procurori simpli până la judecătorii CCR și de la ÎCCJ, se află într-un război intern dur, care va genera în foarte scurt timp o criză instalată și vizibilă ''de pe Lună''; șantajele reciproce, combinațiile sulfuroase inter-tabere, disperarea unor vinovați de a-și salva pielea cumva (vezi cazurile DNA Ploiești, Oradea, posibil Brașov!), vor aduce în atenția opiniei publice toată putreziciunea unui sistem care s-a instalat post'89 pe minciuna condamnării la moarte a lui Ceaușescu și pe dictatura subtilă și eficientă a kaghebistilor din structura de justiție;
Politicul: disperat că nu a putut emite soluția care să-i scape de belele definitiv pe politicienii vinovați, acest sistem încearcă acum să-l proiecteze pe Dragnea ca fiind vinovatul lor de serviciu pentru ''ineficiență'', în condițiile în care acestuia i-a fost pusă pe tavă toată puterea politică, iar reprezentanții sistemului baronilor îl țin acolo la vârf de peste 2 ani, că doar-doar va rezolva amnistia și grațierea; tot mai mulți însă îl bănuiesc pe Dragnea, cu argumente (!), că nu dorește și n-a dorit niciodată amnistia, fiind doar un reprezentant ''conspirat'' al fostului stat paralel, care are misiunea clară ''să-i aburească'', iar în paralel Dragnea să fie asistat pentru o procedură de ''salvare personala'' obținută prin metode subterane, ce-au la bază în primul rând dosarele de șantaj dur la adresa unor procurori sau judecători ce vor avea misiunea finală să-l scape pe Daddy, și doar pe el (!); și-astfel și puterea lui Dragnea în PSD se va perpetua, în detrimentul baronilor ce vor rămâne cu dosarele-n brațe;
Capitaliștii români: atâția câți au mai rămas, aceștia sunt puternic frustrați văzând felul în care ei sau partenerii lor de afaceri români au fost cercetați, judecați sau condamnați, iar pentru fapte similare reprezentanții corporațiilor multinaționale n-au fost nici măcar chestionați; îi revoltă și faptul că mulți ''politicieni conectați'', aflați în dosarele lor ca și suspecți sau complici, au fost extrași cumva ''cu penseta'', nemaipățind nimic și slujind azi cauze publice ce dezavantajează în continuare capitalul național; ca să nu mai vorbesc despre maxima frustrare a afaceriștilor români, care-au devenit victimă penală ''de serviciu'' exact cu complicitatea acestei clase politice pe care-au finanțat-o și-au adus-o la putere în ultimii cca 25 de ani;
Cu acest tablou descris pe scurt, devine relativ limpede cam ce-ar dori cele 4 categorii enumerate mai sus: cetățenii României ar vrea ca vinovații să returneze la buget banii furați, iar cei din combinația penală politicieni-oameni de afaceri-ofițeri din servicii-procurori-judecători să fie pedepsiți, fie prin dispariția din viață publică și/sau pușcarie; cei din justiție, conștienți de pericolul mortal care-i paște, și-ar dori o reechilibrare rapidă a sistemului lor și o încetare rapidă a războiului fratricid instalat, cu consecința clară a respectabilizării actului de justiție; politicienii ar vrea să rămână și activi politic și cu banii furați în buzunare, aici e simplu de la Dragnea și până la Orban, trecând prin Kelemen și Cioloș, cu toți ai lor; capitaliștii români năzuiesc clar să rămână-n afaceri cumva și să nu facă pușcarie.
Acum, având în vedere acest context și perspectivele, aș descrie care sunt posibilitățile pe care le avem pentru 2019, urmând să le aprofundăm în viitor probabilitatea:
1. ''Fără amnistie, fără pace internă''
Amnistia să nu fie dată, posibilitate reală mai ales în condițiile preluării președinției rotative a UE; în lipsa unei alternative politice solide și agregate organizațional la actuala clasă politică, acest fapt va genera o mobilizare maximală a sistemului baronilor transpartinici spre a-și perpetua exponenții prin alegeri, cu forțaj teribil pentru finalul de an, atunci când vor dori ''un președinte al LOR'', care să-i scape măcar în 2020; în oglindă, cetățenii României vor încerca să acționeze public și legitim și-n 2019, dar în lipsa unor exponenți puternici și corecți, dar și fără mijloace mediatice suficiente prin care să se exprime public, pot repeta din păcate și-n 2019 scenariul ineficient ce s-a derulat în 2017 și 2018.
Amnistia să nu fie dată, posibilitate reală mai ales în condițiile preluării președinției rotative a UE; în lipsa unei alternative politice solide și agregate organizațional la actuala clasă politică, acest fapt va genera o mobilizare maximală a sistemului baronilor transpartinici spre a-și perpetua exponenții prin alegeri, cu forțaj teribil pentru finalul de an, atunci când vor dori ''un președinte al LOR'', care să-i scape măcar în 2020; în oglindă, cetățenii României vor încerca să acționeze public și legitim și-n 2019, dar în lipsa unor exponenți puternici și corecți, dar și fără mijloace mediatice suficiente prin care să se exprime public, pot repeta din păcate și-n 2019 scenariul ineficient ce s-a derulat în 2017 și 2018.
2. ''Scapă toți, nu plătește nimeni''
Amnistia să fie dată în forma ''clocită'' deja în laboratoarele penalilor, prin care toți cei vinovați scapă și nimeni nu plătește nici sumele devalizate de la stat, și nici prin dispariția din viața publică sau pușcărie; această posibilitate generează criză totală în justiție, decredibilizarea TUTUROR instituțiilor statului, război fratricid în stradă, degradare decisivă a statutului internațional al României, instalarea la butoanele puterii de orice fel a unor corupți-bogați, dominați de complexul vinovăției și huliți public.
Amnistia să fie dată în forma ''clocită'' deja în laboratoarele penalilor, prin care toți cei vinovați scapă și nimeni nu plătește nici sumele devalizate de la stat, și nici prin dispariția din viața publică sau pușcărie; această posibilitate generează criză totală în justiție, decredibilizarea TUTUROR instituțiilor statului, război fratricid în stradă, degradare decisivă a statutului internațional al României, instalarea la butoanele puterii de orice fel a unor corupți-bogați, dominați de complexul vinovăției și huliți public.
3. ''Sa plătească toți, dar fără pușcarie''
Am evocat această soluție pe care o consider realistă încă de la începutul toamnei, prin care, s-ar putea întâmpla următoarele: pachetul de prevederi referitor la amnistie să cuprindă ca orice politician ce alege să beneficieze de consecințe, să nu mai poată candida la vreo funcție în statul român (președinte, parlamentar, primar, consilier județean sau local etc.) timp de 2 mandate, putând reveni prin 2028, dar fiind posibil să activeze politic între timp strict în interiorul partidului său; în al doilea rând, toți cei indicați și dovediți c-ar fi devalizat bugetele (în urma unor expertize corecte și clare!), să plătească către statul român întreg prejudiciul, împreună cu o ''amendă financiara'' consistentă, comparabilă cu paguba, care să fie practic pedeapsa pentru faptele lor; în mod clar, cetățenii României ar fi compensați pecuniar pentru pierderea suferită prin actul de corupție, rămânând ca un soi de compensare morală să existe prin oprobiul public la adresa celor vinovați; justiția s-ar calma, putând începe să-și reconstruiască sistemul, în lipsa multor presiuni și santaje actuale; sistemul politic reprezentativ s-ar curăța de cei mai vinovați, bogați sau corupți membri ai săi, cu un avertisment dur pentru cei ce vor veni; în fine, oamenii de afaceri români își vor fi învățat lecția necesară, rămânând ca doar cei mai inconștienți dintre ei să mai repete greșelile care i-au adus unde sunt azi.
Am evocat această soluție pe care o consider realistă încă de la începutul toamnei, prin care, s-ar putea întâmpla următoarele: pachetul de prevederi referitor la amnistie să cuprindă ca orice politician ce alege să beneficieze de consecințe, să nu mai poată candida la vreo funcție în statul român (președinte, parlamentar, primar, consilier județean sau local etc.) timp de 2 mandate, putând reveni prin 2028, dar fiind posibil să activeze politic între timp strict în interiorul partidului său; în al doilea rând, toți cei indicați și dovediți c-ar fi devalizat bugetele (în urma unor expertize corecte și clare!), să plătească către statul român întreg prejudiciul, împreună cu o ''amendă financiara'' consistentă, comparabilă cu paguba, care să fie practic pedeapsa pentru faptele lor; în mod clar, cetățenii României ar fi compensați pecuniar pentru pierderea suferită prin actul de corupție, rămânând ca un soi de compensare morală să existe prin oprobiul public la adresa celor vinovați; justiția s-ar calma, putând începe să-și reconstruiască sistemul, în lipsa multor presiuni și santaje actuale; sistemul politic reprezentativ s-ar curăța de cei mai vinovați, bogați sau corupți membri ai săi, cu un avertisment dur pentru cei ce vor veni; în fine, oamenii de afaceri români își vor fi învățat lecția necesară, rămânând ca doar cei mai inconștienți dintre ei să mai repete greșelile care i-au adus unde sunt azi.
Așa arătând tabloul schițat pe scurt și posibilitățile evocate, o dezbatere publică legată de aceste soluții, cu completările de specialitate și viziunile suplimentare clar necesare, ne-ar putea lămuri ce-și doresc cu adevărat cetățenii și, mai ales, cum se poziționează public cei din sistemele enumerate care sunt actorii dar și regizorii acestui joc, adică politicienii și cei din justiție.