Marcel Ciolacu, mărturisiri emoționante despre familie: Când făcea mama cozonac, tot blocul era abonat. Tata era un oltean serios, cu principii, foarte logic în gândire
Premierul Marcel Ciolacu a vorbit rar în spațiul public despre familie, separând, ferm, viața personală de cea profesională. Și totuși, în puținele intervenții pe care le-a avut pe acest subiect personal, a vorbit cu mare respect despre aceasta.
Ori de câte ori a avut ocazia, Marcel Ciolacu și-a motivat decizia de a nu vorbi despre familie, punctând că nu sunt multe lucruri de aflat, fiind un buzoian, om normal, cu o poveste similară cu cea a altor sute de mii de familii din acea vreme. O familie simplă din provincie, cu părinți care au știut să ofere, deopotrivă, dragoste, dar și principii solide pentru viață, cu legături strânse între vecini și prietenii pentru o viață.
”Sunt un om nomal. Nu provin dintr-o familie bogată, ci dintr-o familie normală, din Buzău, unde doar tata lucra, iar mama a stat acasă și ne-a crescut pe noi, cei trei copii… Am crescut într-un bloc cu oameni care nu încuiau ușile, la acea vreme. Când făcea mama cozonac, tot blocul era abonat. Vecina de-alături, tanti Valerica, venea, deschidea frigiderul, își lua ce avea nevoie. Mama mă trimitea pe mine la dânsa și procedam la fel. Cam acesta este modul în care am crescut eu. Am avut acest privilegiu și cred că mi-a prins bine, că sunt un om deschis”, rememorează Marcel Ciolacu anii copilăriei.
Memoria părinților, încă puternică
Mama sa era din județul Galați, iar tatăl oltean. S-au cunoscut după ce mama a dat examenul de Bacalaureat, s-au căsătorit și au avut trei băieți. Pentru Marcel Ciolacu, legătura cu părinții a fost una specială și influența lor asupra sa rămâne încă puternică, deși i-a pierdut pe amândoi în lupta cu o boală nemiloasă.
”I-am iubit enorm și îi voi purta în suflet mereu. Și acum, când sunt în fața unor decizii importante, mă gândesc la ce ar spune tata. Și acum, când mă simt copleșit de responsabilități, mă gândesc la îmbrățișarea mamei. Vă spun vouă, celor care mai aveți norocul de a vă îmbrățișa părinții: bucurați-vă de prezența lor, dedicați-le timp și arătați-le că-i iubiți”, a spus președintele social-democraților.
Echilibrul, cheia formării unui copil
Mama sa a fost o prezență puternică, în același timp discretă, în viața actualului premier. Casnică, ea a fost cea care s-a ocupat de educația celor trei copii, respectul și justețea fiind reperele după care i-a crescut.
”A fost întotdeauna alături de noi, extrem de atentă. Cei 7 ani de acasă, pe care îi avem toți trei, i se datorează mamei în primul rând. Să nu minți, să îi respecți pe ceilalți, să fim echilibrați, să nu picăm dintr-o extremă în alta… Mama ne-a educat pe toți. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că i-a dat șansa să fie străbunică. Era atât de fericită când s-a născut nepotul fratelui meu Mihai, Achim Ioan”, povestește premierul.
Un om cu principii
Tatăl a reprezentat un reper de disciplină și verticalitate morală pentru Marcel Ciolacu. De profesie pilot militar, tatăl era, după cum spune premierul, ”un oltean sănătos, serios, cu principii, foarte logic în gândire”. Prin natura meseriei, era plecat destul de mult de acasă, însă le-a insuflat celor trei fii valori esențiale pentru viață.
”Tata m-a învățat ce înseamnă munca, respectul și iubirea față de țară. De la el am învățat ce înseamnă să lucrezi în echipă, să te lupți pentru valorile în care crezi, pentru ideile tale, să ai curajul să iei decizii, să fii responsabil. Țin minte și acum, aveam vreo 9 ani, când mi-a spus că trebuie să fii întotdeauna corect față de tine și față de cei din jur. Tot el m-a învățat, cred că pe toți trei ne-a învățat asta, ce înseamnă disciplina și cât de importantă e respectarea regulilor și să nu acționezi haotic, ci după un plan bine gândit înainte”, rememorează Marcel Ciolacu.
Cum se îmbină viața personală cu viața politică
Marcel Ciolacu s-a căsătorit în urmă cu 33 de ani, iar soția, Roxana, este licențiată în chimie și lucrează ca inginer. În plus, ea se ocupă de administrarea afacerii familiei, care are șapte angajați. A preferat să rămână în Buzău, motiv pentru care premierul se străduiește să se întoarcă acasă de fiecare dată când ăi permite programul solicitant.
”Spre ruşinea mea, ajung din ce în ce mai rar acasă. Cred că asta este marele incovenient al politicii şi al vieţii noastre. Lipsești foarte mult de acasă. Ea nu dorește să vină la București...”, mărturisea Marcel Ciolacu, într-un interviu.
Timpul liber este împărțit între familie și prieteni. ”Atunci când sunt acasă, într-una dintre zilele din weekend, am prieteni foarte apropiați și ne vedem. Este una dintre mândriile mele personale, că am rămas cu aceiași prieteni, sunt un om normal, și chiar îmi dă un confort. Ori vin ei la noi, fie îi vizităm noi. Stăm de vorbă, la un pahar de vin, mai jucăm și jocuri”, a dezvăluit premierul.
Copiii reprezintă cea mai mare realizare pentru părinți
Un reper important pentru viața premierului îl reprezintă fiul său, Filip, despre care spune că este cea mai mare realizare a sa.
”Sunt atât de mândru de el ! Mi-a adus doar bucurii în viață. Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că mi-a dat un copil atât de bun”, mărturisește premierul.
Mai mult, Marcel Ciolacu consideră că, prin căsătoria fiului său, a scăpat de regretul că nu a avut mai mulți copii. Și, mai mult, așteaptă să i se împlinească un alt vis, acela de a deveni bunic.
”Povesteam unor prieteni, că atunci când era mai mic, aveam momente în care mi-era teamă și să traverseze strada. Și cred că am greșit foarte mult, și eu și soția, pentru că am avut un singur copil. Acum, după căsătoria lui Filip cu Iris, avem doi copii. Sunt doi copii extraordinari, doi copii buni, care învaţă, îşi fac o carieră. Sper să mă facă bunic cât mai curând. Au zis că după ce termină ultimul an (nr. de la Facultatea de Medicină), după ce intră la Rezidenţiat... Anul acesta termină, ar trebui să pregătesc să fiu bunic. De ei depinde, dar m-aș bucura mult”, spune Marcel Ciolacu.