Dovezi care atestă originea nobiliară a tatălui lui Goya, dezvăluite în Spania

Documentul este un "certificat de nobleţe", publicat  în 1831 de unicul fiu şi moştenitor al lui Goya, Javier. Manuscrisul a fost studiat şi atestat de o echipă compusă din cinci membri ai Academiei regale pentru moştenire şi genealogie, alături de alte documente din 1657, care recunosc titlul nobiliar al strămoşilor lui şi de o serie de epistole scrise de Goya prietenului său, Martín Zapater.

Se pare că atestarea oficială a originii nobiliare a lui Goya pune într-o altă cheie interpretativă unele dintre picturile lui Goya, cu origini nobile pe linie maternă, dar fără a deţine vreun titlu care să-i permită accesul la marile curţi nobiliare ale vremii. "Noile date deschid ipoteze inedite de interpretare a tabloului Capriciul 39, acum considerat o paradigmă a atitudinii critice faţă de nobilime, când, poate, este mai degrabă o satiră a aspiraţiilor nobile, fără fundament", spune García Mercadal, unul dintre experţii care au analizat documentul.

Francisco Jose de Goya y Lucientes s-a născut la Fuendetodos, un cătun din  provincia Aragon, la 30 martie 1746. Mama lui, deşi descendentă a familiei Infanzonof, mici nobili aragonezi, nu a beneficiat niciodată de un titlu nobiliar, cel care ar fi putut să-i confere beneficii legale şi sociale. Tatăl său, poleitor de rame, a fost sărac toată viaţa. Goya şi-a făcut ucenicia în atelierul lui Jose Luzan y Martinez, un pictor mediocru, format în Italia, la Neapole, în spiritul barocului târziu. La 17 ani, Goya pleacă la Madrid, pentru a concura la premiul Academiei San Fernando, dar pierde competiţia. Aici îl cunoaşte pe Francisco Bayeu, pictor de curte, al cărui stil influenţează opera timpurile a lui Goya. În 1781 pictează altarul bisericii San Francesco el Grande din Madrid. După ce realizează portretul contelui Floridablanca, Goya accede la curtea regală, devenind, din 1786,  pictor al curţii.

Ca pictor de curte al regilor spanioli, Goya a înfăţişat de multe ori ironic nobilimea vremii şi status quo-ul,  fapt care a indignat multe dintre spiritele epocii. Se spune că scriitorul Ernest Hemingway ar fi spus, la vederea tabloului "Portret al familiei lui Carol al IV-lea":  "Pe fiecare dintre aceste chipuri, Goya a imprimat dispreţul pe care îl nutreşte pentru ei. Trebuie să fi geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost, de altfel, pentru a observa că pictorul curţii îl condamnă în ochii întregii lumi".

În 1825, Goya se îmbolnăveşte şi moare trei ani mai târziu la Bordeaux, pe 16 aprilie. Trupul pictorului a fost adus în Spania după primul război mondial.