"Mie nu-mi place să fiu cumpărat, asta este o treabă a mea, personală,
de educaţie. Dacă primeşti ceva de la un bolnav el are impresia că te
cumpără", a declarat şeful secţiei Chirurgie Cardiovasculară, profesor doctor Mircea Bârsan.
În 1991, profesorul Bârsan a fost chemat de la Bucureşti să conducă
echipa de chirurgi a nou înfiinţatului Institut al inimii din
Cluj-Napoca. A venit pentru şase luni şi s-a instalat într-o cămăruţă a
spitalului, cu gândul că nu va sta mult. După 18 ani, trăieşte tot
acolo, unde poate fi găsit în orice clipă. "Trebuia să fiu cât mai mult în reanimare, pentru că acolo este bătaia mare.
Îţi iese bolnavul din sală, dar mai trebuie supravegheat cel puţin 6-10 ore, câteodată 12 ore", a explicat Mircea Bârsan.
Are un apartament în Bucureşti, acolo unde a rămas familia sa, şi nu
i-a trebuit niciodată o casă în Cluj. Nici n-ar fi avut cum să o
cumpere, dintr-un salariu de bugetar care n-a luat niciodată în viaţă
şpagă.
Profesorul Mircea Bârsan mai are şase luni până la pensie, dar nu şi-a
schimbat crezul cu care a păşit prima dată într-o sală de operaţii:
viaţa unui om şi munca unui doctor nu se pot cumpăra cu un plic cu
bani.
