Dorin Chioţea (D.C). Stimate domnule Marius Vizer, multumim mult pentru oportunitatea interviului, e o mare ocazie pentru noi! Mai avem putin pana la Olimpiada de la Rio de Janeiro, lumea incepe sa fiarba, ce va fi deosebit la acest eveniment fata de precedentele?
Marius Vizer (M.V): În comparație cu alte Olimpiade, pregatirile comitetului local de organizare decurg foarte anevoios și cu întârziere, complicațiile survenind din concentratrea investiției și atenției asupra FIFA World Cup 2014, precum și din convulsiile politice, sociale și economice cu care se confruntă Brazilia actualmente.
Sperăm că într-un final toți cei responsabili pe partea de infrastructură și organizare își vor putea îndeplini misiunile, creând un cadru propice pentru derularea cu succes a Jocurilor Olimpice.
La nivel sportiv, desigur, sportul a evoluat mult în ultimii 4 ani, concurența va fi acerbă și privilegiate vor fi acele națiuni care investesc serios în sport și care au o strategie națională pentru mișcarea sportivă.
D.C: Romania are pana acum 30 de sportivi calificati la JO 2016. Cifra reprezinta jumatate fata de aceeasi perioada pentru ultimele JO, Londra 2012. Cum s-ar explica un asemenea regres evident?
M.V: Cred că sunt mai mulți factori ce au influențat această calificare modestă la nivelul sporturilor din România, printre care aș aminti, în primul rând, schimbul de generații pentru a fi mai politicos, lipsa unei strategii naționale coerente și globalizate în sport și nu în ultimul rând, finanțarea.
D.C: Tinand cont de cunoasterea dumneavoastră asupra motivelor de progres/regres in sportul mondial, ati putea defini niste probleme sistemice la nivel romanesc?
M.V: Aș începe cu lipsa unei strategii pentru sportul în masă, ce constituie baza de selecție a sortului de performanță, desființarea cluburilor sportive școlare într-un ritm accelerat după Revoluție, abandonarea bazelor sportive care trebuiau dezvoltate de instituțiile de care aparțineau sau privatizate cu scop lucrative pentru sport, lipsa de sinergie între instituțiile abilitate ale statului care au responsabilitate vizavi de mișcarea sportivă în general și lipsa factorului motivațional pentru a practica sportul de performanță, calificarea și recalificarea antrnorilor de sport pe diferite discipline etc.
D.C: Adoptarea Legii Sportului intarzie de trei ani. Nici pana acum nu e gata forma finala. Se intampla asta si in alte state? Abordarea politicului asupra sportului national e diferita acolo?
M.V: Legea Sportului în orice țară reprezintă mecanismul care regularizează și determină întreaga strategie națională pentru sportși fără ea, sportul este o navă care plutește într-o direcție nedeterminată.
D.C: Daca ati avea putere de decizie discretionara, care ar fi cele mai importante cinci masuri pe care le-ati lua pentru sportul romanesc?
M.V: 1) Legea Sportului
2) O strategie națională pentru reformarea sportului românesc bazată pe un audit competent și cu închiderea triunghiului de colaborare armonioasă între Guvern (Prim-Ministru), Ministerul Sportului care reprezintă tot Guvernul și COSR, la care să contribuie și federațiile naționale cu proiecte specifice.
3) Creșterea numărului de ore de educație fizică în școli și introducerea sporturilor educative în școlile din România pe categorii și cu priorități.
4) Redefinirea liniilor metodice ale tuturor sporturilor din România și adaptarea lor la standardele și trendul internațional.
5)Credibilizarea sportului și transformarea lui într-un factor real de educație pentru societate, pentru a crea modele pentru societate, pentru a deveni vector real de promoție pentru companiile multi-naionale și românești, și totodată adoptarea unei strategii globale pentru sportul de masă, pentru că de fapt, sportul de masă este acela care transferă cele mai multe valori către societate. Finanțarea sportului este baza de pornire, după ce există o strategie națională coerentă și credibilă.
D.C: Cum va explicati explozia salilor de fitness, a vanzarilor de biciclete, a cursurilor de inot in marile orase, in contrapondere cu rarirea marilor rezultate in inalta performanta?
M.V: Pe de o parte, crearea unui cadru cât mai larg de practicare și exprimare a sportului este foarte importantă, iar lipsa de sinergie dintre crearea multor baze, săli de antrenament sau cadru de exprimare sportivă și înalta performanță o explic prin lipsa unei verigi corespunzătoare de selecție și extracție a valorilor din sportul de masă în sportul de performanță, efectul acestei consecințe fiind defapt lipsa unei strategii corespunzătoare.
D.C: De la ce sporturi credeti ca ar putea veni surprize placute sub forma unor medalii la Rio?
M.V: Doresc ca toate sporturile calificate să obțină rezultate prin reprezentanții lor, nu îmi permit să vorbesc individual de anumite sporturi, m-aș limita doar la judo, pe care îl cunosc mai îndeaproape și sper ca judo să continue tradiția rezultatelor bune, de la Jocurile Olimpice de la Beijing și Londra. Sper ca judo să obțină cel puțin o medalie.
D.C: Avem o fosta mare campioana ministru, Gabriela Szabo, pot zice un "technocrat al sportului" in Guvern. Ce a facut bine, ce a facut rau? Poate redresa miscarea sportiva pe termen mediu?
M.V: Gabi Szabo este o personalitate marcantă a sportului mondial, cu rezultate incontestabile și în același timp cu calități manageriale deosebite, viziune și potențial de a schimba lucrurile în bine. Desigur, ca și alți miniștri ai sportului, a moștenit un patrimoniu material și uman din trecut, cu asseturi positive, dar și cu multe vicii, pe care s-a străduit și se străduiește să le transforme într-un patrimoniu lucrativ, neexistând o lege a sportului care să-i confere posibilitatea unei strategii naționale a sportului, lege care face imposibilă și o reformă generală a sportuli.
Este foarte greu să lucrezi în condițiile date și urmărind mai îndeaproape mișcarea sportivă românească, consider că a avut multe realizări, a făcut slalom printre impedimente și a reușit o serie de proiecte, care însă au nevoie de timp pentru a aduce rezultate.
Sunt convins că Miniștrii Sportului în România trebuie să fie tehnocrați, să li se dea încredere pentru o perioadă mai lungă, indiferent de guvernarea care este la putere și sunt convins că Gabriela Szabo este ministrul potrivit pentru reformarea și revoluționarea sportului românesc, lucrând în colaborare strânsă cu Ministerul Educației și COSR.
D.C: Este clar pentru toata lumea ca medaliile obtinute de Romania nu sunt rezultatul unei strategii de sistem. Totul pare rodul unor munci sisifice izolate, a unor talente iesite din comun. Cand si cum am putea moderniza managementul sportiv?
M.V: Românii au un potențial genetic incredibil nu doar în sport, ci și în știință, artă etc. Pentru modernitatea manageriatului sportiv e nevoie în primul rând de legea sportului, de o strategie de reformare și revitalizare a sportului românesc, de finanțare, o strategie de marketing, internă și internațională, respectiv de muncă și pasiune.
D.C: La judo respiram, la scrima speram, la tenis de masa contam doar in Europa, la gimnastica traim periculos, la canotaj nu mai existam. La restul sporturilor ne aflam in treaba, cu vreo 2-3 exceptii. Cand si unde se vede luminita de la capatul tunelului?
M.V: Dacă toți factorii pe care i-am amintit se pot materializa, atunci vom putea vorbi de o strategie coerentă, de un sistem și după o perioadă, de rezultate.
D.C: Ati fost un antrenor respectat, ati condus cu performante cluburi, federatii nationale si europene. Sunteti presedinte de Federatie Internationala. Daca vine un tanar sarac, dar talentat si muncitor la dumneavoastră şi va spune ca doreste sa faca sport, care ar fi sfaturile ce i le-ati da?
M.V: În primul rând să practice sportul pentru sănătate, pentru educație și formarea personalității și a unui caracter puternic, să studieze în același timp, astfel ca să îmbine în mod armonios școala și sportul, iar în momentul când i se confirmă anumite peformanțe sau rezultate, să îmbrățișeze de ce nu, și sportul de performanță.
Sportul reprezintă o valoare incontestabilă a societății și care are determinare asupra individului, a educării personalității lui și a integrării lui în societate pe toate planurile.
Și în același timp să nu uite niciodată țara în care s-a născut, sportul care l-a consacrat și pe aceia care au contribuit la educarea și formarea lui în sport și în societate, România și toți mentorii lui.
