Stafurile de campanie ale prezidențiabililor au intrat, parcă, în concediu de odihnă, iar prestațiile candidaților sunt lamentabile.
În ultima săptămână, Dăncilă a făcut piața la Satu Mare și a fost huiduită în Ferentari. Iohannis, după vizita în SUA, a plecat în Japonia, unde a participat la întronarea Împăratului Naruhito al Japoniei, iar între cele două vizite nu prea s-a văzut.
Barna, epuizat după atâtea critici la adresa PSD, urlă, acum, fără voce, la poarta lui Iohannis. Cine să îl audă? Iohannis este mai absent ca oricând. El știe, nu știm de unde, că nu trebuie să-și facă probleme pentru că el este alesul. La prima vedere, chiar așa este.
După ce Rise Project a publicat un articol în care insinuează că liderul USR este „supervizorul senin al unor fraude și conflicte de interese cu fonduri UE”, Barna, care s-a grăbit să testeste forța USR - PLUS la prezidențiale, și-a cam pierdut vocea, deși DNA face doar cercetări in rem, adică cercetează fapte nu persoane.
Doamna Dăncilă nu și-a pierdut vocea, dar nici nu se poate face auzită mai departe de sediul PSD din Kiseleff, în ciuda eforturilor sfatului de campanie. O ține una și bună că PSD a mărit salariile și pensiile, în timp ce liberalii vor lua măsuri anti-sociale și vor reintroduce austeritatea. Ori maipulează, ori nu înțelege. În cazul acesta îl citez pe Mihai Daraban, șeful Camerei de Comerț și Industrie a României: "Ca să măreşti salariile nesustenabil, nu-ţi trebuie decât, cel mult, patru clase primare''.
La cum s-au tras sforile în ultimele zile, este aproape cert că vom avea un tur 2 Iohannis - Dăncilă, așa cum și-au dorit strategii și șefii de campanie ai PSD și PNL. Ancheta Rise Project a venit ,,la țanc''. Le fel și noile imagini de la Colectiv. Fix în momentul în care PNL are nevoie de voturile lui Ponta pentru învestirea Guvernului Orban. Ponta, care să nu uităm, a demisionat din funcția de prim-ministru al României în urma tragediei de la Colectiv.
Nu fac niciun proces de intenție jurnaliștilor. Au fost, probabil, simple coincidențe. Un singur este cert: întreaga campanie electorală pentru prezidențiale este mută și surdă la nevoile oamenilor.
Singura pată de culoare autentică a campaniei a fost Theodor Paleologu, candidatul PMP la președinție. O altă pată de culoare a fost Mircea Diaconu, care a făcut ce știe mai bine: să fie actor în rolul încredințat de Tăriceanu și Ponta.
