Pe de altă parte, în scurtul răgaz oferit de ameliorarea condiţiilor meteo, refugiaţii s-au întors să vadă ce a mai rămas din casele lor. Pentru mulţi, realitatea este devastatoare.
În unele zone pârjolite, oamenii se întorc deja acasă. Numai că, pentru mulţi, “acasă” se reduce acum la nişte ruine arse.
Inclusiv pompierii, mulţi dintre ei voluntari, aflaţi de luni de zile în lupta cu focul, sunt copleşiţi.
Josh Frydenberg: „Au fost deja depuse 8.500 de solicitări de daune pentru asiguratori, însumând 700 de milioane de dolari australieni. Se solicita despăgubiri pentru case şi bunuri, pentru proprietăţi comerciale avariate ori distruse, pentru maşini mistuite de flăcări.”
Şi asta nu e tot. Focul nu a ales, mistuind de-a valma, case, magazine, sedii de firme, instituţii publice.
Andrew Colvin, Head of Naţional Bushfire Recovery Agency: „Sunt mulţi oameni care, chiar dacă nu şi-au pierdut casele, nu mai au unde să meargă la muncă. Aceşti oameni nu ştiu când şi dacă vor încasa următorul salariu. Costurile acestui dezastru sunt fără precedent.”
Fetiţa unui pompier rămasă orfană, a primit simbolic, casca tatălui ei, la funeralii. Mai mulţi “soldaţi ai focului” se numără printre cei 26 de oameni care au pierit în incendii, de la izbucnirea acestei crize fără precedent, în Australia.
Efectele asupra faunei sunt şi ele catastrofale. O femeie care ţine un sanctuar pentru canguri face o pledoarie zguduitoare pentru salvarea animalelor.
Rae Harvey, Wild2Free Kangaroo Sanctuary: „Nu am crezut că vom fi salvaţi, am crezut că vom arde de vii. Şi noi şi cangurii, care au personalităţi formidabile, sunt ca nişte persoane, oamenii nu înţeleg de fapt cum sunt cangurii şi cât de mult contribuie la mediu. Când îi vezi cum se ţin după tine cerând îmbrăţişări. Sunt incredibil de sensibili. Ei sunt familia mea. Este ca şi cum mi-aş fi pierdut familia.”
Numeroşi australieni reproşează guvernului conservator că nu a intervenit la timp şi nu a mobilizat armată mai devreme, dar şi că nu ia în serios schimbările climatice.
Pe de altă parte, mulţi localnici din zonele devastate, fermierii dar şi pompierii voluntari, dau vina pe o decizie din urmă cu câteva decenii. Atunci, tocmai la presiunea ecologiştilor, s-au luat măsuri de ocrotire a parcurilor naţionale, cele mai multe şi mai vaste din lume.
S-a renunţat astfel la măsuri precum curăţarea pădurilor şi la arderile preventive, practicate de milenii, tocmai pentru nu nu permite acumularea de vegetaţie uscată, combustibil fatal pentru incendii.
