Ierusalimul, de obicei capitala plină de viață a Israelului; cu turiști și pelerini, baruri și politicieni, a devenit pustiu pe fondul războiului din Gaza. Cartierele care sunt adesea pline de viață sunt nemișcate noaptea, fără trafic și fără copii care să se joace în locurile de joacă. Orașul a fost ținta rachetelor Hamas începând de sâmbătă.
Cu școlile anulate, copiii sunt acasă. Numeroși bărbați au fost chemați în cadrul IDF, în timp ce rândurile sale se măresc cu 300.000 de oameni. Rămâne un oraș nu doar liniștit, ci și în așteptarea a ceea ce va urma.
În centrul Ierusalimului, multe magazine sunt închise. Majoritatea restaurantelor și cafenelelor, de exemplu, au fost închise marți. Pinati, faimosul local de humus de pe strada King George a fost închis. Aroma de peste drum a fost de asemenea închis. Deși Farmacia era deschisă, majoritatea celorlalte magazine erau închise. Singurul loc care era deschis era un local care vindea șaorma. Cu toate acestea, nu mai avea majoritatea salatelor care de obicei împodobesc "laffa" în care este rulată carnea.
Atmosferă sumbră
După colț, magazinul de delicatese Iwo era deschis, dar McDonalds era închis. Un prieten cazat la un hotel spusese că majoritatea hotelurilor din lanțul în care era cazat se închiseseră și că fusese trimis la un anumit hotel pentru că toate celelalte se închiseseră. Când soarele a început să apună, moment în care barurile și restaurantele ar fi fost de obicei deschise făcând afaceri în forță, străzile au devenit liniștite. Nu mai existau mașini. Parcările care, de obicei, sunt pline ochi, cu șoferi care se ceartă pentru locuri, erau goale. Strada Gershon Agron, unde se află clădirea istorică a consulatului american, era complet pustie de trafic. Restaurantul de vizavi era închis și întunecat. Parcul, unde oamenii se adună uneori, era gol.
Doar într-un singur cartier prin care am trecut cu mașina erau vizibili copii care se jucau afară și atunci doar pentru că erau adăpostiți de ambele părți de clădiri și puteau intra cu ușurință înăuntru dacă se auzea o sirenă. Străzile care de obicei sunt aglomerate de trafic aveau puține mașini. Șoferii de obicei agresivi din Ierusalim și taxiurile nu foloseau claxoanele. Toată lumea părea un pic la limită. La First Station, care a devenit un centru de baruri și restaurante și de oameni care se plimbă pe lângă vechile șine de cale ferată, un singur restaurant era deschis. M-am așezat cu un prieten pentru a mânca ceva. Mai erau doar alte două mese cu clienți.
La supermarketurile locale, rafturile s-au golit de unele produse, cum ar fi pâinea, bateriile, laptele și ouăle. Având în vedere că instrucțiunile le spun oamenilor să aibă camerele de siguranță aprovizionate pentru trei zile, oamenii au luat ce au putut. Mulți muncitori nu vin la serviciu. Un oraș de obicei plin de grupuri de turiști nu are niciunul. Multe zboruri sunt anulate. Oamenii care veniseră în vacanță sau pentru a-și vedea rudele trebuie să se chinuie să găsească zboruri de plecare, adesea cu legături prin țări pe care nu le aveau în vedere.
