Un astfel de deces, oricât de tragic ar fi, nu constituie o „împrejurare excepțională”, ci este, la fel ca orice boală inopinată care ar putea afecta un membru indispensabil al echipajului, inerent exercitării normale a activității companiei aeriene
La 17 iulie 2019, TAP Portugal trebuia să efectueze, la ora 6.05, un zbor între Stuttgart (Germania) și Lisabona (Portugalia). În aceeași zi, la ora 4.15, copilotul zborului în discuție a fost găsit decedat în patul din camera sa de hotel. Șocat de acest eveniment, întregul echipaj s-a declarat inapt pentru zbor, astfel încât zborul a fost anulat. Un echipaj de înlocuire a plecat de la Lisabona la ora 11.25 și a ajuns la Stuttgart la ora 15.20. Ulterior, pasagerii au fost transportați la Lisabona cu un zbor de înlocuire programat la ora 16.40.
Unii pasageri ai zborului anulat și-au cedat drepturile născute din această anulare unor societăți care oferă asistență juridică pasagerilor aerieni. TAP a refuzat să plătească societăților respective compensația prevăzută în regulamentul privind drepturile pasagerilor aerieni, invocând faptul că decesul inopinat al copilotului constituia o împrejurare excepțională care exonerează operatorul de transport aerian de obligația sa de compensare.
Sesizat cu soluționarea cauzei, Tribunalul Regional din Stuttgart solicită Curții de Justiție interpretarea regulamentului. Prin hotărârea de astăzi, Curtea amintește că măsurile referitoare la personalul operatorului efectiv de transport aerian, precum cele privind planificarea echipajelor și a programului de lucru al personalului, țin de exercitarea normală a activităților acestuia din urmă.
Dat fiind că gestionarea unei absențe inopinate, din cauza bolii sau a decesului, a unuia sau mai multor membri ai personalului indispensabili pentru efectuarea unui zbor, inclusiv cu puțin timp înainte de plecarea acestuia, este legată intrinsec de problema planificării echipajului și a programului de lucru al personalului, o asemenea absență este inerentă exercitării normale a activității operatorului efectiv de transport aerian și prin urmare nu intră în sfera noțiunii de „împrejurări excepționale”. Rezultă că operatorul de transport aerian nu este exonerat de obligația sa de compensare a pasagerilor.
Curtea precizează că, oricât de tragică și definitivă ar fi, situația unui deces inopinat nu se distinge, din punct de vedere juridic, de cea în care un zbor nu poate fi efectuat pentru motivul că un membru al personalului s-a îmbolnăvit, în mod inopinat, cu puțin timp înainte de plecarea zborului. Astfel, absența propriu-zisă, iar nu cauza medicală precisă a acestei absențe, este cea care constituie un eveniment inerent exercitării normale a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a activității operatorului de transport respectiv, așa încât acesta din urmă trebuie să se aștepte la apariția unor asemenea situații neprevăzute în cadrul planificării echipajelor sale și a programului de lucru al personalului său.
Curtea adaugă că faptul că membrul echipajului în cauză fusese declarat în totalitate apt în urma examinărilor medicale periodice prevăzute de reglementarea aplicabilă nu poate repune în discuție această concluzie, întrucât orice persoană poate fi, în orice moment, victima unei boli sau a unui deces inopinate.
