Pentru că, mare parte din personajele lui Nenea Iancu sunt vii, actuale și la fel de comice. Jupânii, domnițele, Pristanda, Tipăteștii și Zoițicile, amicii care o dau anonimă, updatați la secolul în care trăim, sunt omniprezenți printre noi. Nenea Iancu, becher cum îl știm, a fost un geniu. Omul a știut că noi, aștia din spațiul carpato-danibiano-pontic, avem rare însușiri de a produce umor voluntar și involuntar. În ultimele zile am asistat la punerea în scenă a unei capodopere a absurdului. Personajele, cei de la UDMR, social-democrații, liberalii și restul. Fiecare cu rolul său, scena fiind Parlamentul.
Adoptarea tacită în Camera Deputaților a unui proiect de lege cu privire la autonomia Ținutului Secuiesc a generat valuri de revoltă naționlă. În joc, pentru că asta a fost, au intrat toți actorii politici. Până și Iohannis nu a avut ce face și a ieșit, politically correct, cu un mesaj dur, catalogat de adversari drept ultra-naționalist. De ce? Pentru că s-a încercat unul din cele mai abjecte blaturi din lumea politică românească. Ciclic, UDMR-ul bagă în Parlament exact acest proiect de lege. Ăștia știu că nu au nicio șansă ca proiectul să treacă, dar așa se expun la o tarabă a negocierilor. Pe principiul noi ne luăm chiloții ăia curați, voi veniți să ne curtați. Ăștia de la PSD, șmecheri, ce-au zis? Stimabile, e timpul să facem o șmechereală. Și au strecurat, pe ordinea de zi, un proiect care spăla aleșii dovediți de ANI drept furăcioși. Cu negocierea cu UDMR-ul, stimabile, nu vă dăm autonomia dar vă lăsăm la ciolan când o fi, băieții au vrut ca sub umbrela indignării naționale să treacă pe șestache aia cu aleșii.
Președintele și liberalii s-au prins. Și sub presiune au jucat politic cu atac dur la PSD și UDMR. Așa și-au consolidat voturi importante din Ardeal, că în Har-Cov oricum nu se joacă decât pe mâna UDMR. Șifonați din scenariu au ieșit cei de la PSD, care s-au trezit fără onorea nereparată și fără cele trei kile de mastică prima. Mai mult, garda veche din PSD a găsit prilejul de a-i rupe capul lui Ciolacu. Piesa de teatru care s-a vrut o mega-lucrătură s-a fâsâit într-un scandal cât casa. Spectatorii, românii, s-au prins imediat de fentă. Revenind la Nenea Iancu, în urma acestor evenimente, zic că parcă le-a scris chiar el. Ce ne rămâne din asta? Nimic, doar un zâmbet amar și convingerea că nici șmecheria politică nu mai e ce a fost. Aprob pozitiv!
