Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Antim, episcopul Nicomidiei; Sf. Cuv. Teoctist; Sf. Cuv. Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara
Greco-catolice
Sf. ep. Antim; Sf. cuv. Teoctist
Romano-catolice
Sf. Grigore cel Mare, pp. înv.
Sfântul Sfinţit Mucenic Antim este pomenit în calendarul creştin ortodox la 3 septembrie.
Sfântul Antim a fost episcop al Nicomidiei în timpul împăratului Diocleţian (284-305).
A reuşit să păstreze biserica unită şi credinţa întreagă într-o vreme în care prigoana asupra creştinilor era la apogeu în toate părţile Răsăritului şi mai ales în Nicomidia, reşedinţă imperială.
"Când a ieşit porunca împărătească pentru uciderea creştinilor scrisă pe hârtie şi a fost citită în mijlocul cetăţii Nicomidia, apoi a fost pironită în zid la loc de privelişte, Sfântul Antim a mărturisit pe Hristos înaintea tuturor şi a rupt acea poruncă de pe zid şi a sfărâmat-o, ocărând cu mare glas păgânătatea. Atunci mai întâi Antim s-a arătat mucenic în Nicomidia" (Vieţile Sfinţilor).
Urmând lui, mai mulţi demnitari şi marii slujitori ai casei împărăteşti au început a-L mărturisi pe Hristos pe faţă, spunând că sunt creştini. Unii ca aceştia au fost Dorotei, Mardonie, Migdonie, Petru, Indis şi Gorgonie, cu mulţi alţi însoţitori ai lor, care au suferit chinuri şi moarte pentru credinţa de la care nu puteau abdica.
După Sfântul Antim, care se afla într-un sat din apropierea Nicomidiei, s-au trimis mai mulţi soldaţi şi, pe când aceştia îl căutau, el a ieşit în întâmpinarea lor. Înainte de a-şi dezvălui identitatea, i-a găzduit punându-le masa şi odihnindu-i.
Când au aflat cine este gazda lor, soldaţii nu au mai vrut să-l ducă înaintea autorităţilor; episcopul a mers însă de bunăvoie la judecată, botezându-i pe drum pe cei trimişi să-l prindă. A fost pus la cazne şi apoi i s-a tăiat capul.
* Sfinţii Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara au fost canonizaţi în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod din 24 februarie 2016, fiind înscrişi în calendar pe 3 septembrie.
Mulţi sihastri iubitori de Dumnezeu au vieţuit în munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, atât înainte de zidirea sfântului locaş de către voievodul Mircea cel Bătrân (cel Mare) al Ţării Româneşti, cât şi după aceea.
Printre cei mai cunoscuţi pustnici ai locului au fost cei şase monahi de la Cozia care, în preajma anului 1600, s-au retras dincolo de Olt. Dintre ei sunt cunoscuţi Cuvioşii Daniil duhovnicul şi Misail, ucenicul său, care s-au aşezat la poalele Muntelui Cozia şi au întemeiat Schitul Turnu, precum şi Cuvioşii Neofit şi Meletie, prăznuiţi astăzi.
Cuvioşii Neofit şi Meletie au sihăstrit mai sus, în Muntele numit Sălbaticul, iar ucenicii lor au întemeiat Schitul Stânişoara.
