Într-o sărăcie lucie la marginea orașului Buftea, trei copii și părinții lor se gândesc cu groază la ziua de mâine.
„Ne descurcăm foarte greu, adică luăm la o săptămână un mălai, o faină, dar uleiul s-a scumpit iar. E foarte greu. Lemnele le aduce tatăl meu cu bicicleta de la pădure. Aduce cu bicicleta câte 2-3 ture pe zi, cele căzute pe jos”, spune tatăl celor trei copii.
„Ne descurcăm greu… De 4 ani de zile ne chinuim să terminăm și noi o casă. 10 lei uleiul, toate s-au scumpit. Soțul meu se descurcă foarte greu, ce îl mai ia pe băiatul cel mare la puț, dar și el e băiat, îi trebuie o hăinuță. Și lumină, și apă, și să îmbraci copiii e foarte greu”, afirmă mama celor trei copii.
Într-o cămăruță de câțiva metri, fără baie și bucătarie, cei cinci sunt recunoscători și de puținul pe care îl au. Deși au nevoie de un acoperiș stabil deasupra capului, tot ce își doresc de sărbători este să fie alături de cei dragi.
„Pentru copilașii mei mi-aș dori jucării, nu îmi doresc mai mult decât ca sărbatorile de iarnă să le facem ca orice om”, a mai mărturisit tatăl.
Tatăl, singurul care aduce banii în casă, este cinstit, harnic și recunoscător că are unde să muncească. Speranța lor este să treacă cu bine de iarna grea iar singurul vis al părinților este să își termine casa cât mai repede să le poată oferi copiilor un adăpost mai confortabil.
„Să aibă copiii mei un trai decent. Cred că fiecare părinte își dorește asta… Dacă n-am avut eu unde să stau, să aibă copiii mei”, mai spune mama.
