Cei care au mai rămas în sat sunt bătrâni. Iar din cauza faptului că satul se află la trei kilometric de centrul comunei, aceștia sunt aprovizionați cu alimente de către un bărbat. Este vorba despre „Omul cu pâine” așa cum îl numesc localnicii. Sorin este cel care aduce în fiecare zi pâine pentru șapte familii.
„Noi fiind departe de centrul satului trebuie să-l aduc acasă. Majoritatea sunt în vârstă, nu pot merge la unii trebuie să duc în casă”, spune Sorin Pătrău, omul care aprovizionează cu pâine localnicii.
Traiul este greu aici, iar forță de muncă nu există. Tinerii locului au plecat demult spre orașe pentru a-și face un rost.
Reporter: Cum trăiesc oamenii aici?
Sorin Pătrău: Mulți sunt pensionari, cu pensia bună în rest populație îmbătrânită, cei tineri se luptă cu agricultura, dar este greu.
În urmă cu câteva secole, satul Sohodol era cunoscut pentru sălbăticia pădurii din apropiere. Principalele ocupații ale sătenilor erau creșterea animalelor și muncile forestiere.
Iar dacă la începutul secolului XX, aici erau aproape 300 de suflete, acum populația satului s-a redus la 20 de oameni, majoritatea vârstnici.
