Ce este?
Otita este o infecţie a urechii cauzată de virusuri sau bacterii şi apare, de cele mai multe ori, ca o complicaţie a unei răceli sau a polipilor. Otita este mai frecventă la copiii mici, din cauza particularităţilor anatomice: trompa lui Eustachio (un canal foarte subţire, care face legătura între nazofaringe şi ureche) este mai scurtă.
Prin urmare, microbii ajung cu uşurinţă de la nas la ureche. Otita se poate localiza în urechea internă, în cea medie sau în canalul auditiv extern. Cea mai frecventă este otita medie, 3 din 4 copii suferind cel puţin un episod de otită până la 3 ani.
„Cauza determinantă a otitei medii catarale este obstrucţia tubară foarte frecventă la vârsta copilăriei. În principal, aceasta este favorizată de prezenţa de vegetaţii adenoide, rinofaringinte şi rinosinuzite repetate la copii alergici, cu deviaţii de sept, creste osoase, hipertrofii ale conetelor nazale, polipi endonazali”, explică dr. Maria Beuran, medic primar ORL.
Ce copii sunt mai expuşi?
Copiii răciţi, cu nasul înfundat, mai ales cei aflaţi în colectivitate au un risc mai mare de a face otită. De asemenea, sunt mai vulnerabili copiii născuţi prematur, cei care au diverse malformaţii la nivelul gurii sau nasului, cei care au alergii sau trăiesc într-un mediu în care se fumează, precum şi micuţii care nu sunt alăptaţi (laptele matern conţine anticorpi care luptă contra infecţiilor).
Care sunt simptomele?
La sugari, printre semnele care pot anunţa otita, se numără febra, starea de iritabilitate, agitaţia, plânsul de neoprit, trasul de ureche. refuzul hranei, vărsăturile şi diareea. Copiii mai mari, care pot comunica, îşi duc mâna la ureche, în semn că îi doare.
Ameţelile şi starea generală alterată sunt alte simptome ale otitei, iar apariţia secreţiilor purulente poate fi pusă pe seama complicaţiilor acestei infecţii. Dacă, după un episod de răceală, revine febra, iar copilul se plânge de durere la ureche, nu trebuie amânat consultul medical.
Diagnosticul de otită se pune de medicul ORL, în urma examinăriii cu otoscopul, un aparat de mici dimensiuni, cu ajutorul căruia se analizează canalul auditiv extern şi timpanul.
Cum se tratează?
Principala metodă de tratament este administrarea antibioticelor, cel mult 10 zile. În general, se prescrie amoxicilină (sau augumentin), însă medicul decide care este cel mai potrivit antibiotic, în funcţie de particularităţile medicale ale copilului. Chiar dacă micuţul se simte mai bine după primele zile, tratamentul nu trebuie oprit, respectându-se indicaţiile medicului.
Pentru calmarea durerilor, copilului i se pot da medicamente antialgice sau antiinflamatoare (ibuprofen). În cazul în care polipii sunt cei care favorizează infecţia urechii, medicii pot recomanda scoaterea lor.
