În vremea revoluţiei din 1848 era flăcău în toată firea, avea douăzeci de ani. 49 de ani la 1877. 86 la izbucnirea primului război mondial. Olteanul verde ca bradul din comuna Firiz ar fi murit în 1966, la vârsta de 138 de ani. Călare pe două veacuri, se pare că a fost unul dintre cei mai longevivi români.
De la el ne-au rămas legende de tot felul, care trec din gură-n gură și din generație în generație, în comuna mehedințeană care azi se numește Ilovăț dar și o rețetă care e folosită de localnici pentru a alunga durerile de oase și de încheieturi.
Oamenii sunt astfel mai sprinteni, mai puțin încrâncenați de durere și, zice-se, de aceea au și ei șansa de a trăi mai mult. Poate nu chiar atât de mult precum consăteanul lor, ciobanul Ilie Stamate, zis Mandău, cel mai vârstnic bărbat din România tuturor timpurilor. British Pathe detine in arhiva sa un fragment dintr-un Jurnal TV care il prezinta vioi la 138 de ani, scrie Antena Satelor
Referindu-se la secretul longevității sale, moș Mandău spunea: „Omul trebuie să se păstreze ca să trăiască mult, să nu bea, să nu fumeze, să muncească. Am fost cioban toată viața, am trăit printre brazi și stejari, nu am cunoscut beteșugul".
Planta minune din care se face leacul lui Ilie Stamate e liliacul mov, inflorescent în aprilie-mai. Unii spun că leacul ar fi în putere dacă-l faci cu liliac mehedințean, din vreunul dintre locurile binecuvântate de Sfântul Nicodim de la Tismana, care a trecut pe-acolo ca să înalțe mănăstiri.
Culegi 100 de grame de floarea frumoasă, cu petalele bine deschise, dar care nu a început a se tumefia. E important ca floarea să fie în momentul cel mai puternic și sănătos al inflorescenței. Ai grijă să nu pui frunze sau crenguțe, numai floare curată.
O așezi într-un vas de pământ și torni peste ea un litru de oloi curat de floarea soarelui (nu din cel de la magazin, ci obținut prin presare la rece, în moara de ulei). Vasul acesta îl pui la macerat, într-un loc întunecat, dar vezi să nu fie în beci, unde-i rece și timpul de macerare ar fi prea crescut. Unii zic că-i bine să îngropi vasul în pământ, sub 20 de cm, că acolo temperatura e mereu aceeași. După două săptămâni, când florile se vor fi macerat, scoți vasul la lumină și-nvârți în el cu o spatulă de lemn, ca să se omogenizeze alifia.
