Povestea primei imprimante 3D românești

Eram pregătit să-i numesc pe cei de la 24pe7 un startup, lăsându-mă vrăjit de decorul industrial și de zornăitul constant al imprimantelor 3D care lucrau de zor la diverse modele. Sertarele și rafturile sunt tixite de miniaturi colorate și în spatele lor se zărește cărămida dezgolită a pereților. Totuși, membrii echipei m-au corectat, spunându-mi că ei se ocupă de diverse creații publicitare și că business-ul cu imprimante 3D a început de la un hobby.

Daniel Eftimie este cel care a construit imprimanta Arhitect. Ajutat de soția lui, Cătălina Eftimie, Daniel a ințiat proiectul în urmă cu trei ani.

Imprimanta 3D romaneasca

„Prima dată am văzut proiectul pentru o altă imprimantă, numită Hugo, pe platforma de crowdfunding Kickstarter. Așa mi-a venit și mie ideea pentru Arhitect. Imprimanta construită de mine e bazată practic pe imprimanta Hugo. Scopul a fost să o facem pentru noi. Era o imprimantă cu care urma să facem piese pentru publicitate – angrenaje, diverse display-uri. La momentul ăla nu era nimic pe piață în România și nici nu știa nimeni ce este o imprimantă 3D“, spune Daniel.

Imprimanta 3D romaneasca

Tânărul este inginer agronom, dar mereu a fost pasionat de DIY (n.red. – do it yourself/fă-o singur) și de electronică, așa că s-a pus cu burta pe carte și a învățat singur. „Am început să studiez și am intrat pe site-ul Reprap.org (n.red. – site dedicat pasionaților de imprimare 3D ce conține numeroase resurse și materiale didactice)“, explică el.

„Inițial nu am plecat cu ideea de a face imprimante pentru a le vinde. Pur și simplu voiam să construim o imprimantă. Prima versiune am făcut-o cu tot felul de motorașe de la imprimante obișnuite. A doua a fost imprimată cu ajutorul primei. Era după modelul Hugo, avea alt schelet, altă funcționare mecanică. Am ajuns la concluzia că nici aia nu era bună pentru că plasticul, de la căldura motoarelor, cedează în timp. Așa că am decis să facem o imprimantă din plexiglass. Am avut routerul CNC la dispoziție și am încercat să facem un chit dezasamblat, în ideea că lumea își va cumpăra partea de asamblare și motoarele separat. După care am zis să facem o imprimantă 3D comercială completă. “

Înainte să se arunce cu capul înainte în construcția unei imprimante 3D, Daniel și-a încercat îndemânarea la alte proiecte ce țin de electronică. „Mereu am fost pasionat să construiesc lucruri. Am încercat să fac și eoliene și tot felul de proiecte de tipul DIY. Mi-a plăcut să fac eu lucrurile cu mâna mea și aveam și cunoștințele necesare. Partea de electronică este și ea open source, având la bază placa Arduino. A fost și o provocare“. La versiunea finală a imprimantei Arhitect, tânărul a lucrat aproximativ șase luni.

În afară de structura imprimantei, gândită de cei trei membri ai echipei, totul este open source. Asta înseamnă că planurile și software-urile necesare pot fi găsite gratuit pe Internet. Care este, deci, diferența între Arhitect și restul imprimantelor 3D? „Am studiat toate imprimantele de pe piață – fie ele comerciale, fie open-source – și am încercat să acoperim toate imperfecțiunile și instabilitățile acestora. Tindem către perfecțiune”, spune el, specificând, totuși, că ”e mult spus perfecțiune, pentru că nicio imprimantă nu poate fi perfectă. Piesele ies la fel de bine pe cât de bine sunt gândite”. Practic, utilizatorul trebuie să știe cum să proiecteze un obiect 3D pentru ca rezultatele să fie pe măsura așteptărilor.

Imprimanta costă 8.300 de lei și este destinată oamenilor „care fac diverse invenții, prototipuri, jucării sau machete și celor pasionați de imprimarea 3D”. Până acum au fost vândute cinci imprimante 3D românești. În plus, echipa oferă și garanție. Citeste mai mult pe playtech.ro.