Povestea celei mai bune lunetiste din Armata Rusă: a ucis 54 de soldaţi în 10 luni. Avea 19 ani

La doar 14 ani, Roza a plecat de acasă, din micul sat în care locuia, pentru a se înscrie la liceul din Arkhangelsk. A trebuit să meargă aproape 200 de kilometri pe jos până la gara de tren care să o ducă în oraş, lucru relativ uşor pentru această tânără, obişnuită fiind cu distanţele lungi pe care le parcurgea pe jos, relatează War History Online.

După câţiva ani, viaţa de adolescent avea să se schimbe dramatic, odată cu invadarea Uniunii Sovietice de către Germania în 1941. Roza s-a înrolat în armată în 1943. În acest an pierduse deja doi fraţi, iar până la sfârşitul războiului îl va pierde şi pe al treilea.

Aceasta s-a alăturat Academiei Centrale de Lunetişti-femei, unde a excelat, iar în aprilie 1944 era comandantul unui pluton de femei. În aceeaşi lună, Roza a luat o viaţă pentru prima dată, iar după câteva luni putea fi considerată un veteran. În jurnalul său, lunetista spune că şi-a găsit adevăratul scop al vieţii sale.

De asemenea, Roza era cunoscută pentru iniţiativele pe care le lua pe câmpul de luptă, câteodată în ciuda ordinelor directe ale ofiţerilor. Datorită meritelor sale şi deciziilor bune, pedepsele pentru neascultarea ordinelor erau cel mult minore.

Deşi era lunetistă, în unele lupte a fost nevoie şi de lupte de aproape, corp la corp, şi aşa omorând inamici. Într-o altă acţiune, Roza a vânat un lunetist inamic care era camuflat într-un copac. Aceasta a aşteptat până la apusul soarelui, când a putut diferenţia silueta lunetistului german din copac.

În septembrie 1944, armata sovietică a ajuns în estul Prusiei. Deşi aproape înfrântă, armata germană a rezistat eroic în faţa sovieticilor. În ianuarie 1945, sovieticii au ajuns la Königsberg, unde nemţii au luptat din greu pentru fiecare palmă de pământ, dar ruşii avansau încet şi sigur. Roza a participat la aceste lupte crâncene, iar la sfârşitul lui ianuarie, Roza a fost ucisă în luptă, după 10 luni de serviciu, în urma unui bombardament asupra poziţiilor.

Doi ofiţeri sovietici au găsit-o grav rănită, după explozia unui obuz în apropiere de aceasta. Chiar şi aşa, aceasta ţinea strâns arma. Deşi medicii au încercat să o salveze, nu s-a mai putut face nimic, iar în următoarea zi, pe 28 ianuarie 1945, aceasta a murit. Avea doar 20 de ani.

Roza Shanina scria des în jurnalul ei, deşi ţinerea unui jurnal era interzisă în Armata Roşie. Scrierile ei din timpul războiului au fost mai apoi publicate. Acestea oferă o imagine asupra caracterului determinat şi a tăriei tinerei femei.