Gândul zilei
„Un gând curat, bun, are putere mai mare decât orice nevoință.” – Sfântul Paisie Aghioritul
Știai că?
Sfintele Daruri numit și Vohodul mare, este o reprezentare a intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, ultimul drum făcut înainte de Patimă și de moartea Sa, din Betania la Ierusalim. Sfintele Daruri sunt pâinea și vinul care, prin slujba specifică oficiată, se transformă în Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Înaintea începerii Liturghiei, preotul începe slujba cu pregătirea pâinii și a vinului pentru sfințire. Are loc un ritual complex, plin de simboluri. În timpul Proscomidiei, preotul taie din prescura specială un pătrat, numit Agnț, care va deveni prin sfințire Sfântul Trup. Apoi, se scot părticele din prescură, care se așează pe Sfântul Disc, pentru pomenirea Maicii Domnului, a sfinților și a credincioșilor vii și adormiți. Bucățile rămase li se oferă credincioșilor prezenți la slujbă, acestea purtând numele de anafură. Vinul și apa binecuvântate în timpul Proscomidiei se toarnă în Sfântul Potir. Sfintele Daruri sunt apoi tămâiate de mai multe ori. Din ritualul de pregătire face parte și procesiunea cu Sfintele Daruri, care include ieșirea pe ușile împărătești ale iconostasului.
Pilda zilei
Nașterea Domnului e bucurie a inimii
Un tânăr preot și soția lui, trimiși la prima lor parohie, ajung acolo într-o zi de octombrie și constată că biserica este într-o stare deplorabilă…Plini de entuziasm, își propun să o restaureze până in Ajunul Crăciunului,când vor să organizeze prima slujbă…Muncesc din greu,repară pereții,tâmplăria,refac picturile, curăță și termină totul pe 18 decembrie!
Pe 19 însă începe o vijelie cumplită,care desprinde o bucată din acoperiș,iar apa scursă le distruge o porțiune mare dintr-un perete lateral. Întristat că trebuie să amâne slujba de inaugurare, preotul pleacă spre casă,dar pe drum se oprește la o licitație în scopuri caritabile și acolo îi atrage atenția o față de masă brodată,de o mare finețe,care avea în mijloc o cruce. Își dă seama că are exact dimensiunea porțiunii de perete avariat, o cumpără și se întoarce la biserică. Între timp începuse să ningă,iar în stația de autobuz zărește o doamnă în vârstă care tocmai pierduse autobuzul. O invită să-l aștepte pe următorul în biserică,iar el începe să fixeze fața de masă pe peretele avariat. Doamna aștepta absentă, într-un colț; deodată își ridică ochii și șocat, îl întrebă pe preot de unde are fața de masă cu inițialele ei (EBG)… Îi povestește apoi că ea o brodase în Austria in urmă cu 35 de ani, în timpul războiului. La venirea naziștilor e nevoită să plece în grabă și-și lasă în urmă soțul, care este arestat și trimis în lagăr…e ultima dată când îl mai vede… Impresionat, preotul vrea să-i returneze fața de masă, dar ea îi spune că e mai bine să rămână în biserică…Tot ceea ce poate să facă este să o conducă pe doamna întristată acasă!
Slujba de inaugurare a bisericii reușește de minune, iar la sfârșit,preotul își conduce spre ieșire noii enoriași; când revine observă, pe un scaun, un domn in vârstă, cu ochii pironiți pe față de masă… Bărbatul îi povestește îndurerat că fața de masă fusese brodată de soția lui,care dispăruse pe timpul ocupației naziste și pe care o credea moartă…Preotul îl roagă să-l însoțească într-o scurtă plimbare cu mașina și îl duce la domiciliul bătrânei doamne, unde asistă la cea mai impresionantă revedere de Crăciun…Întâmplare adevărată povestită de un preot pentru a ilustra „misterioasele căi ale Domnului
Citește mai multe pe realitateaspirituala.net.
