În decembrie 1929, s-a alăturat obștii Schitului Sihăstria, iar pe 2 august 1937 a primit numele „Cleopa”.
În 1947, Schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar părintele Cleopa Ilie a fost numit arhimandrit (stareț al mănăstirii), cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. Desi a murit de mai bine de două decenii (12 februarie 1998), creștinii care au ascultat învățăturile sale încă se lasă ghidați de ele și le tratează ca pe niște reguli de care trebuie neapărat să țină cont.
Starețul de la Mănăstirea Sihăstria a lăsat pentru urmașii săi o moștenire spirituală sub forma unei cărți intitulate „Ne vorbește Părintele Celopa”, care are 19 volume. Unul dintre aceste volume conține câteva reguli de care toată lumea trebuie să țină cont atunci când merge la biserică. Desi mulți dintre noi nu au avut ocazia să fie contemporani cu el, am putea măcar să citim acest set de reguli ca să știm cum să ne comportăm atunci când vrem să respectăm întru totul morala religioasă.
Ce greșeală facem, potrivit părintelui Cleopa, când ne închinăm la icoanele din biserică
Printre cele 14 învătături, putem găsi două care se referă la modul corect în care ar trebui să ne închinăm la icoane și să le sărutăm. Poate crezi că nu este „mare filozofie” și că sunt gesturi pe care toți credincioșii știu cum să le facă, dar adevărul te va surprinde. Se pare că există anumite momente în care nu mai trebuie să ne închinăm, ci să stăm liniștiți și să ascultăm slujba.
Iată care este a opta regulă din cartea părintelui Cleopa Ilie:
„Să știți că după ce dă preotul binecuvântare de Sfânta Liturghie, nimeni nu mai are voie să se închine la icoane în biserică sau sa mai ducă daruri la altar, că este mare pacat. Când auzi că zice preotul: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, este gata! De atunci fiecare stă la locul lui liniștit, nu se mai duce să se închine. Chiar de-ai venit cu un dar în biserică, cu lumânare și cu prescură, le dai la urmă. Că din timpul acela preotul intră în Sfânta Liturghie și nu mai are timp să ia darul. Ca dacă te duci și el se oprește de la Liturghie, îi ramân o mulțime de rugăciuni și are păcat. Deci darurile se dau la biserică până se dă binecuvântarea de Liturghie. De atunci înainte nu mai este voie nici să te închini la icoane, pentru că ii tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie.”
Potrivit spuselor părintelui, gestul de închinăciune le poate atrage atenția altor creștini, făcându-i să nu mai fie atenți la rugăciunile preotului. Sfânta Liturgie este o slujbă care ar trebui ascultată în tihnă, fără ca părintele sau credincioșii să fie tulburați.
O altă condiție canonică din cartea sa are rolul de a-i învăța pe oameni că este total greșit să atingă fețele sfinților din icoane cu buzele.
„Când vă închinați la sfintele icoane, să nu sărutați sfinții pe față, că-i păcat. Nu-i voie. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi săruți picioarele, dacă este pictat pe jumătate, îl săruți la partea de jos.”