Sîrmanca Beladi a ajuns la orfelinatul grozei din Cighid la 3 ani, în 1988, după ce părinții ei au abandonat-o la spital. Femeia își amintește și astăzi cum, la ora mesei, o infirmieră venea cu o singură farfurie cu mâncare din care îi hrănea pe toți copiii din salon.
"Mama zice că m-a lăsat la spital, apoi cei de la spital m-au dat la cămin. Nici nu mai știu, numai Cel de Sus știe ce a fost acolo. Noi am fost trimiși de fapt acolo ca să murim", povestește Sîrmanca Beladi.
Cei mici stăteau în paturi cu gratii din fier ruginit, în întuneric. Motivul principal de bucurie nu era mâncarea, povestește Sîrmanca, ci faptul că vedeau lumina zilei atunci când ușa se deschidea. Cu ochii în lacrimi, supraviețuitoarea își amintește de copiii care au murit acolo.
"Vedeam că mor în salon mulți, dar eu nu înțelegeam că plângeau. Plângeam de fapt toți, ce sa mai zic...", mai povestește Sîrmanca, pentru Bihoreanul TV - VEZI VIDEO REPORTAJ.
Astăzi, Sîrmanca știe că ea a avut noroc. S-a căsătorit, are doi copii și este singura dintre supraviețuitori care a devenit părinte.
"Aș vrea să lupt, să mă ridic dar nu știu cum să încep, aș vrea totul pentru copiii mei. Aș vrea de fapt să aibă copiii mei tot ce n-am avut eu", spune Sîrmanca.
"Lagărul de exterminare al copiilor“, aşa cum a fost numit căminul-spital de la Cighid, a șocat întreaga Europa în 1990, când jurnaliștii germani au difuzat cazul. Sute de copii de toate vârstele, subnutriți și murdari, erau înghesuiți în paturi și închiși în camere întunecoase. 138 de copii nevinovați au sfârșit acolo. Toți se află înmormântați într-un cimitir din satul vecin, Ghiorac.
