„Se petrecea un divorț așa cum se întâmplă multe în România. Nu bănuiam că se poate întâmpla ca un om să-și piardă copiii. M-am dus să rezolv o situație abuzivă, să intrăm într-o normalitate. La ultima înfățișare de divorț, a apărut multe rapoarte, greu de citit în ultima etapă. Fetița avea 7 ani și băiețelul un an. Ne-au propus să ne sprijine fata în timpul despărțirii părinților. Eu cred în psihologi, eu am spus da, fata are nevoie de ajutor. După câteva ședințe doamna psiholog a dispărut și cazul nostru a fost preluat de șefa centrului. Pe parcursul consilierii, am observat derapaje. Aceată șefă de centru începuse să vorbească despre probleme financiare, partaj, deși eu niciodată nu îi povestisem. Eu nu i-am spus, fata nu i-a spus. Începuse să ne solicite să mergem cu ea în privat, că nu este suficient numărul de ședințe de la stat.
Ne-a spus că este scumpă, dar merită, ea ne promite că fata va fi bine. Nu se atinsese obiectivele propuse de a liniști fata și de a trece peste despărțirea părinților. Am solicitat DGASPC de a ne oferi mai multe ore de consiliere. Între timp, fata mergea și la tatăl ei. A mers într-o vacanță și a reclamat niște abuzuri. A fost sechestrată în casă și obligată să spună anumite lucruri la pshiholog. Dacă nu stătea să fie înregistrată în care spunea lucruri rele despre mami nu ieșea afară. Mi-a spus că le memora și le-a spus repede apoi tatăl ei a fost foarte mândru de ea și a lăsat-o să meargă în tabără. Eu am făcut plângere la DGASPC, că aveam încredere. Le-am dus și un certificat medico-legal că a fost abuzată fizic, i s-a sucit mâna la spate.
Concluziile psihologice au fost: alienare parentală săvârșită de către mamă. Era vizibil că fata mea nu mai dorește să meargă la tată în vizită și vina acestui refuz al copilului a fost pus în cârca mea. În raport, doamnele descriau situația unei alte familii. Am descoperit că în text era trecut al nume, erau două fetițe în familie. Am constatat că pasaje întregi din rapoarte erau identice”, a povestit Mihaela State la Realitatea PLUS.
