Iată ce trebuie să ştiţi despre acest tip de intervenţie. Avand in vedere ca timpul, în cazul acestui tip de colaps, este foarte scurt, dezbaterea defibrilator-interventie promta in cunostinta de cauza ramane deschisa.
Exista studii recente care arata cat este de utila pregatirea nespecialistilor, a oamenilor de toate categoriile, in aplicarea unor manevre de resuscitare de baza. Printre campionii trainingurilor de acest tip se afla Japonia, care instruieste 1,4 milioane de cetateni pe an.
Printre fruntase se mai afla tarile scandinave si Statele Unite ale Americii, pentru care pregatirea populatiei in a acorda prim-ajutor reprezinta o prioritate nationale, cu rezultate remarcabile in ceea ce priveste cresterea ratei de supravietuire in cazul unui stop cardio-respirator. Insa, aceste manevre trebuie facute extrem de rapid, inainte de moartea cerebrala, deoarece repornirea unui cord oprit dincolo de moartea clinica lasa in urma sechele neurologice. Aceste actiuni au ca scop furnizarea cat mai rapida catre organele vitale a unui flux minim de sange, pana la restabilirea circulatiei sangvine in mod spontan. De aici rezulta importanta insusirii unor minime cunostinte teoretice si practice de catre cat mai multi oameni indiferent de profesia lor, pentru a se putea asigura suportul in situatii limita.
Stopul cardiac, adica incetarea batailor inimii, este urmat la aproximativ 20-30 de secunde de stopul respirator, care corespunde cu moartea clinica. Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac, care determina si oprirea circulatiei cerebrale.
Pana aici procesul este reversibil si pacientul poate reveni la o viata normala cu conditia acordarii unui primul-ajutor in timp util. Moartea clinica dureaza 3-4 minute, dupa care se instaleaza moartea biologica, cauzata de lipsa de oxigen din creier. Aceasta duce la aparitia primelor leziuni cerebrale, care sunt ireversibile.
Semnele clinice sunt relativ usor de recunoscut si nici manevrele de resuscitare nu sunt complicate si greu de executat. Oprirea miscarilor respiratorii, incetarea batailor inimii, absenta pulsului la arterele mari, adică vasele care transporta sange de la inima la periferie, paloarea sau cianoza tegumentului, dilatarea pupilei cu globii oculari imobili.
Primul ajutor de bază implică recunoaşterea stopului cardiorespirator, alertarea sistemului de urgenţă, eliberarea căilor aeriene, începerea respiraţiei artificiale şi a masajului cardiac extern. Reţineţi, personalul medical vă poate ajuta telefonic să faceţi toate aceste manevre, până la intervenţie.
