„Ei, acuma, lista, totuși, cum s-a ajuns. Vedeți dumneavoastră, după ce a prezentat desecurizarea României, la care vreau sa vă anunț, profesorul l-am cunoscut, prezent, au fost și ziariști români, Europa Liberă, Vocea Americii. După ce am vorbit cu profesorul, mi-a zis că nu putem începe! De ce? Vine omologul dumitale de la Moscova. Și după 10 minute a venit cetățeanul respectiv, amintea de Revoluția de la 1948. Fost director al Facultății de Filozofie de la Budapesta. Noi ne cunoșteam, făcuse facultatea la Cluj, unde și eu am făcut, deci lucrurile astea sunt uneori incredibile. Facultatea de filozofie..era normal, eu nu am ceva cu asta. Era normal ca el s- vrea ca patria să promoveze. Ce mă doare este faptul că ceilalți nu au înțeles că și eu voiam să fac același lucru - să apăr patria - și el nu e acuzat de naționalism. Lucrurile astea nu trebuie să ne scape printre degete. Ele trebuie evidențiate. Dar să revenim la situația de atunci.
Am expus acolo, lumea a fost impresionată. Am vorbit în termeni altfel decât uzuali. Ei bine, între cei care s-au înscris la cuvântare a fost și un fost ofițer din România. Fugise înainte de 89, un timp inteligent. Nu mai știu cum îl cheamă. A evoluat într-un mod dubios. El a atacat și el KGB-ul, că până și atunci ei erau uluiți,… această chestiune fusese lansată de niște profesioniști. Trebuiau să susțină că ultimii care mai foloseau filiera KGB erau românii. Totul era fals. Era teoria lui Pacepa , ca să vorbim de ce nu mă plăcea pe mine. Pe mine și pe Iliescu ne-a făciut patrioți, că suntem de onoare. Un reporter, m-a făcut criminal, un anume domn Bădin. Atunci, eu am ieșit public și am spus ambasadei ameriacane, că dacă se continua această manipulare, care Pacepa e purtător de cuvânt al SUA, atunci eu am să ies public și am să spun situația reală și după două săptămâni a ieșit domnul Pacepa și a spus ce v-am spus și dumneavoastră, iar de atunci nu am mai vorbit dar, în fine, o s-o sfârșim cu toții 8.40
Cum s-a ajuns la listă?
Am avut expunerea respectivă, i-am raspuns întrebărilor omologului meu de la Budapesta, care au fost chiar incitante, plăcute auditorului și a doua zi am fost invitat de șeful FBI. Știam că trebuie să mă întâlnesc cu cineva important. Omul mi-a zis: ești unul din cei care au uluit Washingtonul, știu că trebuie să rezolvăm situația între noi. Ce faceți cu oamenii pe care îi aveți în SUA. Colegul meu de la Budapesta mă întrebase dacă mai avem ofițeri în America. A mai fost încă o întrebare în care el m-a întrebat dacă mai avem ofițeri pe teritoriul Ungariei. I-am zis, e simplu de a vedea despre ce este vorba. Uite noi suntem vecini, și dânsul că eu sunt chemat să dau socoteală, și ca orice vecin a venit să mă ajute, m-a întrebat dacă mai am ofițeri pe teritoriul Ungariei, da , mai am. Dar sunt convins că el are de 10 ori mai mulți ofițeri maghiari în România decât avem noi la ei. După întâlnirea de la Washington, ăla a fost schimbat, nu știu dacă mai voia, el era filozof bun. Deci, sunt în fața șefului FBI și îmi spune, domnule, nu putem rezolva nimic dacă nu ne dai oamenii de pe teritoriul SUA.
Să rezolvați ce?
Relațiile dintre SUA și România! Deumneavoastră credeți… sunteți copil dacă credeți că discuțiile se poartă la nivelul Ministerului de Externe 12.13
Nu, sunt convinsă că se poartă la nivelul serviciilor
„Credibilitatea este dată de această relaționare care este fundamentală - încrederea. Ori noi pierdusem un război. În România, nu știe nimeni că noi pierdusem un război în anul1989. Mai grav decât în războaiele moniale, că măcar atunci făceam niște jocuri. Eram singuri, chiar și Iugoslavia. Presiunea reformelor a scăzut, dar acum, aflându-mă în fața șefului FBI. Domnule, nu avem nici o șansă de a dezvolta vreo relație, atâta timp cât voi aveți oameni aici și nu ni-i dați și atunci am și scris asta. De mai multe ori. I-am zis, domnule, uite, eu nu pot să fac asta. Stii despre mine, eu nu am făcut parte din nicio formă de securitate, eu sunt istoric. Un istoric nu poate să facă asta. La care pe ăla l-a apucat nebunia: domne, dumneata ești serios? Păi ce contează că ești istoric? Dacă ești acolo, va trebui să dai ordinul ăsta, dacă vrei ca între România și SUA să se deschidă relațiile, și dacă vrei ca și celelalte țări, când văd că SUA le-au deschis cu voi, să le deschidă. Pentru că până acum sunteți într-o groapă totală. I-am spus atunci, domne, dacă e așa, eu sunt deschis, eu nu pot să fac asta. Uite, președintele României e la Washington, mergem împreună la el, eu îmi dau demisia și lucrurile sunt rezolvate. La care el zice: bun, da de ce așa? Păi, zic, asta e, pe mine nu mă interesează să fiu șeful SIE, eu am refuzat de „n” ori ca să fiu, dar până la urmă am acceptat într-o situație specială. Eu nu vreau să fac asta și își spun și de ce. Știu logica istoriei, peste 30 de ani se va afla. Și ce să fac? Să-l fugărească pe băiatul meu cineva prin tramvai i-a pe ăia care apărau România și interesele României, și atunci cum facem? Păi, foarte simplu, conform legii de la noi din țară, pot să-i chem acasă, au de toate acasă. Acceptă asta, ei vor pleca de pe teritoriul Americii. Și dacă. nu pleacă? Vor fi informați că vor fi anunțate organele competente din SUA. S-a uitat direct în ochii mei, un tip deosebit, și mi-a zis: domnul Talpeș, ai la dispoziție un an.
Deci, au fost pe listă oameni cafre nu au vrut să se întoarcă
Niciunul nu a vrut!
Și după un de zile, ați dat lista?
După un an de zile, când m-am dus la Washington
Dar dvs le-ați cerut, le-ați dat ordin să se întoarcă?
Dar sigur că da. Le-am trimis trei rânduri de scrisori. Și nu numai scrisori, mijloace din acestea de informare directă am și vorbit direct cu ei. S-au dat scrisorile. Asta era conform legii, stimată doamnă.
Deci nu au exceutat ordinul, să înțeleg. 17.01
DA, sigur că da.
Și atunci, dumneavoastră, în urma înțelegerii pe care a-ți făcut-o cu șeful FBI, după un an de zile, termenul de grație a-ți predat lista?
Am mers în State și am predat lista, iar tunci s-au deschis relațiile între SUA și România
În ce an s-a întâmplat asta?
În 1994. Atunci au început discuțiile cu NATO. Pot să vă demonstrez. Cine a venit, pe cine mi-a prezentat dintre adjuncții Ministerului Apărării, un secretar pentru apărare, care au venit apoi aici, au demarat lucrul. Doamnă, eu nu pot să cred că, cum ați spus dumneavoastră, Viriș sau Biriș? Personajul ăsta.. generalul Biriș, nu cred că l-am făcut eu general, nu cred că l-am propus eu, dar, mă rog, mie mi s-a părut că era un personaj isteț, care îmi spunea niște lucruri despre fostul lui director, lucruri cutremurătoare.
V-a trebui să-i cerem punctul de vedere, vă dați seama. Eu l-am cunoscut pe domnul Biriș, cumva am fost și rude prin alianță. Nu vă ascund lucrul acesta, trebuie să-l spun public.
Nu e o problemă. Acum, dacă dumneavoastră vă imaginați că eu nu știam asta…
Păi...sunt convinsă, dar am făcut precizarea pentru public că așa este corect.
Sigur, dar e firesc așa
Am și fost acuzată, la un momet dat, de niște personaje obscure, că aș fi făcut parte din direcția de fantome când eu nici măcar liceul nu-l terminasem.
Nu știu când ați terminat liceul, dar vă spun că eu am desființat-o
Și nu eram pe listă
NU
Mă bucur. Ca să lămurim o dată acest lucru.
Măgureanu nu a văzut dosare
Dar vreau să vă mai spun ceva ce Biriș poate să confirme. Eu nu am văzut niciun dosar. Am refuzat. Pentru că dosarele ajunseseră un joc teribil între Măgureanu și un șef, pentru că se făcea noua Românie. Adică personaje cu relații în lumea afacerilor în SUA, cu relații în diverse medii de abordare.
Păi și ce legătură avea domnul Măgureanu cu asta? 19.24
Păi dânsul voia să ia!
Ce să ia?
Personajele acestea!
Să le preia?
Da, să le preia
La SRI?
Da. de ce nu? Așa gândea .. gândea în persepctivă…
Păi, SRI acționa în România, de ce voia să preia oameni din afară?
El voia să le preia în România. Ăia din SUA stăteau acolo, dar aici am intervenit eu. Am văzut în ce situație eram și dacă nu se intervenea de urgență.. și să demarăm un alt joc pe care ceilalți deja îl făcuseră.
