Un psiholog a explicat pentru un site de specialitate cum manageriem această frică obsedantă de spațiile largi.
„Persoana care suferă de agorafobie se teme că atunci când se află singură într-un loc public va avea un atac de panică sau i se va face rău subit și nimeni nu va fi alături de ea pentru a interveni salvator. Prin urmare, ea va încerca să rămână cât mai mult acasă, neavând curajul să iasă decât ocazional, însoțită de o persoană de încredere/ siguranță”, ne spune specialistul. Persoana cu agorafobie are o imaginație debordantă. Adesea nu își poate controla gândurile și își imaginează lucruri ireale. În realitate, catastrofele anticipate nu se produc aproape niciodată. De exemplu, unei persoane îi poate fi teamă să plece de acasă din cauza fricii de a avea amețeli, de a leșina și de a fi lăsată neajutorată. „În prezent, agorafobia nu se mai definește ca fiind exclusiv frica de spații deschise, ci este considerată a fi o suită de fobii legate între ele, care au drept rezultat apariţia unei senzaţii exagerate de teamă atunci când persoana se confruntă cu situaţii sau locuri nefamiliare, aceasta ducând la pierderea controlului asupra propriei persoane”, susține dr. psiholog Rozeta Drăghici.
Agorafobia este o tulburare anxioasă care se asociază în mod frecvent cu atacul de panică (o altă tulburare anxioasă) sau este rezultatul acestuia.
Cum se manifestă o criză de agorafobie
Simptomele fizice pot fi oricare: ◆ tremor ◆ palpitații ◆ transpirații ◆ dureri toracice ◆ dificultăți de respirație ◆ senzație de sufocare ◆ greață ◆ amețeli, dezechilibru ◆ senzație de amorțeală ◆ frisoane.
Pe plan emoțional, pot să apară: ◆ frica de a pierde controlul ◆ frica de a înnebuni ◆ frica de a face o criză cardiacă ◆ frica de a leșina ◆ frica de a muri ◆ sentimentul de stranietate (nu recunoaște locul în care se află) ◆ sentimentul de detașare de sine însuși
