Margarina era considerată “untul săracilor” deoarece era consumată, în special, de cei care nu își permiteau să ia unt.
Chimistul bătea seul de vacă cu sare și lapte, îl lăsa la răcit și apoi îl frământa pentru a deveni tartinabil. Se poate spune că era un fel de grăsime pe pâine.
Margarina a intrat puternic pe piață în Al Doilea Război Mondial, din cauza faptul că untul era mult prea scump. În SUA, aceasta a fost brevetată în 1870 și de atunci s-a extins în toată lumea.
Deși s-a vehiculat mult timp informația conform căreia margarina ar avea aceeași compoziția ca a plasticului, aceasta se obține astăzi prin amestecul uleiurilor vegetale (de rapiță, in, floarea-soarelui) cu o cantitate mică de grăsime vegetală de cocos sau palmier și apă. Se pare că procesul de hidrogenare, folosit pentru prepararea margarinei în trecut, se făcea responsabil de efectele dăunătoare asupra sistemului cardiovascular.
Margarina este cât se poate de sigură, dacă vă asigurați că nu conține grăsimi trans, doar acestea predispun la bolile de inimă.
Grăsimile hidrogenate trebuie trecute explicit pe etichetă, deci puteți evita tipurile de margarină ce conțin aceste grăsimi.
