A fost stabilit acum multă vreme că oglinzile fac mult mai mult decât a-ți reflecta imaginea și, prin urmare, a le trata cu lipsă de respect se pedepsește cu ghinion din abundență. Se prea poate ca povestea asta să fi început în Grecia antică. Pe-atunci, soarta unui bolnav se decidea cu ajutorul unei oglinzi scufundate în apă. Dacă ulterior reflectata o imagine clară a pacientului, acesta urma să supraviețuiască. Dacă reflexia era difuză, nu prea. Un pic mai târziu, la această practica medicală s-a adăugat teoria romanilor cum că sănătatea oamenilor variază în cicluri de câte 7 ani, de unde o imagine distorsionată în oglindă a început să nu mai implice decesul iminent, ci mai degrabă doar boală și lipsa norocului.
O altă convingere străveche zice că, pe lângă imaginea sa reflectată, oglinda mai ține la păstrare și fragmente din sufletul celui care se privește în ea. De aceea, prin unele părți există obiceiul de a acoperi oglinzile din casă după moartea cuiva pentru a te asigura că sufletul nu-i rămâne blocat acolo.
Și cum 7 ani de ghinion e totuși un pic cam mult, chiar și pentru cei care se autoflagelează, s-au găsit diverse trucuri pentru a scăpa de blestem. Fie atingi unul dintre cioburi de un mormânt, fie le pisezi mărunt pe toate. Nu-i chiar așa de rău.
De asemenea, ar fi bine să scoateţi cioburile din casă, să săpaţi o groapă şi să le îngropaţi bine de tot. Aşa veţi alunga lungul ghinion.
