Costi Rogozanu- Turbonimicul: Iohannis, Orban. Șî eu ce?

Proiectele mari de infrastructură se fac cu mobilizare, cu tupeu, cu planuri îndrăznețe. Avem o castă de intermediari și birocrați care au trăit până acum din studii de fezabilitate. În plus, România nu a provocat în nici un fel Uniunea ueropeană și ale sale reguli pentru ”căței” - nu a făcut cu alte cuvinte ce au făcut alte țări din Balcani sau din fostul blocul comunist – ia fondurile alea și fă  ceva cu ele, nu tot dezbate în gol, nu rezolva frica de corupție cu și mai multă birocrație etc.

Iohannis și Orban s-au dus la Iași cu două hârtiuțe. Citim ceva cu ”parteneriat strategic” și plecăm. Mustea de nesimțire ritualică toată poza cu oficialități venite să țopăie la Mica Unire. Au vrut să citească și să scape ușor, așa cum au scăpat ușor și când o făceau pe opoziția. Numai că sunt la putere. Numai că o ard aiurea cu anticipate și cu micile lor ambiții de culise de când au ajuns la guvernare. Vor să ia și parlamentarele fără să ne arate niciun plan, nici un program electoral serios. Așa cum a câștigat Iohannis fără să participe la nicio dezabatere, fără să dea niciun interviu vreunei instituții de presă timp de 5 ani de zile. Până acum această lipsă de consistență era trecută cu vederea pentru că era prea mare concentrarea pe PSD și pe tâmpeniile lor.

Acum Iohannis și Orban au dezvelit în public un mare ”turbonimic” – am preluat acest cuvânt frumos de la  Mark Racz care l-a lansat în legătură cu alte industrii ale cuvântului gol (presa quality-creativă). Au vrut să facă două-trei drifturi politice pe ulițele Moldovei și să se ducă să citească liniștiți sondajele. Nu simt nimic din pericolul de a nu fi în stare să propui nimic concret, de a nu veni cu un program credibil de construcție pentru care să fii susținut. Fanii PNL și comentariatul la comandă au băgat repede ipotezele pe care le avansa înainte Dragnea când era fluierat: erau niște huligani, niște oameni aduși cu bani cei care au fluierat. Nu, ați primit fluierături cinstite de la o anumită pătură din clasa de mijloc ieșeană.

Să subliniem că asta ar fi ultima șansă în care USR să-și dea seama care îi e șansa de jucat împotriva PNL și Iohannis. Numai că USR e un partid condus de oameni bișnuiți să stea drepți în fața președintelui, de aia a și avut o campanie atât de slabă Barna, de aia a și căzut USR  în sondaje. Pentru că au uitat că puterea înseamnă și Iohannis, nu doar PSD. Se vor lipi probabil de această nouă energie de la Iași. Iar dacă nu, pot să spună adio Parlamentului.

Două cuvinte și despre acea ramură a nemulțumirii numită ”șîeu”, un nou episod din mai marea serie ”rezist”. Au și ele un puternic aer artificial, dar nu pentru că oamenii n-ar simți o puternică nemulțumire, ci pentru că nemulțumirea le e canalizată în direcții care se bat cap în cap cu dorințele lor. Mi se pare greu suportabil un nene patron, Ștefan Mandachi, băiatul de bani gata din Suceava. E greu suportabil din cauza clasei pe care o reprezintă – o clasă de patroni români care au nemulțumiri, dar nu văd ce injustiție economică se face cu ei în frunte. Bogații din vârful țării nu plătesc taxe destule. Mai mult, nu plătesc nici salarii mari și urlă ca din gură de șarpe când se mai mărește salariul minim. De aia, dle Mandachi, n-ai autostrăzi, și de aia ai mașini prea scumpe pentru șoselele României. Nu poți să ceri autostrăzi ca să mergi tu cu bolidul tău cu stupid de mulți cai putere și în același timp să plătești (aproape) cea mai mică taxă pe avere din UE. Dacă chiar te-a  prins vreun curent pașoptist, atunci va trebui cu adevărat să urli împotriva politicii care v-a făcut putred de bogați.

Pentru autostrăzi, căi ferate noi (eu din căile ferate aș face prioritatea Moldovei, chiar înaintea autostrăzii) trebuie bani, bani pe care păturile de jos nu mai au de unde să-i plătească.  Nu mai merge cu taxe de nimic pe profit de dividende, dar cu clipuri  penibile pe youtube că ”vai ce haiduc sunt eu și n-am autostrăzi”. Ăsta e antisistem tot de tip turbonimic.

Moldovenii au draci, în mod tradițional acești draci sunt confiscați de ăia deja puternici, un capital nou, ceva mai vioi, care a prins tupeu, fie a doua generație de oameni cu avere de după 90, cum e cazul ”șîeu”, fie oameni din noile industrii IT. Or, ei nu știu să gândească decât taxe mici și să vină bani de undeva din cer. Dacă vreți țări ca afară, păi plătiți taxe ca afară. Toată creșterea economică senzațională din ultimele decenii a fost făcută de angajați săraci și sărăciți. S-a terminat, nu mai e de unde, ați luat tot, fie în stil mai vechi PNL-PSD, cu studii de fezabilitate și parazitarea aparatului de stat, fie în stil mai nou cu presiune pe mâna de lucru ieftină. Mă bucur că Iohannis în sfârșit este și el atins de o critică publică. Nu m-aș mai bucura dacă reacția asta normală iar ar fi confiscată cu două-trei idei primite de-a gata de noii boiernași ai Moldovei care ar vrea infrastructură tare fără să scoată niciun leu din buzunar.