Dezvăluirile care dinamitează din temelii Statul Paralel: ce se întâmpla, de fapt, în sufrageria lui Oprea? Generalul cu 4 stele face lumină - ce jocuri făcea Dan Andronic și cum acționa Florian Coldea - VIDEO

Alexia Ditcov: Este un interviu special cu o persoană specială. Spun asta pentru că s-au învârtit foarte multe controverse pe care astăzi le vom lămuri. Se vor da cărțile pe față, pentru că este un fost politician care a făcut parte din cercurile puterii, dar și un militar cu o experiență extraordinară recunoscută atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

General de patru stele în rezervă, având în vedere că eu cred că un important punct în această carieră l-a avut și tatăl acestuia, care a murit pe când el avea 10 ani. Fiindcă astăzi vreau să lămurim foarte multe aspecte controversate și mai ales să dăm cărțile pe față

Gabriel Oprea: Este pentru primă oară când vorbesc exact despre toate aceste lucruri. Vreau să vă bunțumesc și vreau să-i salut pe românii, telespectatorii dumneavoastră, telespectatorii Realitatea..

Domnule general, sunt foarte multe controverse. De-a lungul timpului, au fost foarte multe discuții despre cariera dumneavoastră politică, despre cariera militară, despre sufrageria lui Oprea. Ați scris inclusiv o carte despre acest lucru. Dar în special v-ați păstrat deviza: Dumnezeu patrie, familie, onoare.

G.O.: Ca să vorbesc despre momentul, cum dumneavoastră ați spus, sufrageria lui Oprea, de acest moment de tip intelligence, de tip securist, trebuie să vorbesc de anul 2015. În anul 2015, ca vicepremier pe Securitate Națională, ministru de Interne, chiar premier interimar, eram președintele UNPR-ului, un partid de peste 500.000 de membri, un partid, eram pe contrasens politic evident, un partid de interes național, imnul partidului era, este și va fi Noi suntem români, cu ceea ce reprezintă mai ales astăzi. Aveam 65 de parlamentari, 43 de deputați și 22 de senatori. Cu alte cuvinte, stabileam majoritatea în Parlamentul României, cu ceea ce înseamnă putere. Și am adus o stabilitate. Vreau să vă spun că am făcut parte din patru guverne, două guverne de centru-dreapta și două guverne de centru-stânga. Două guverne de centru-dreapta, mă refer la guvernul Boc și guvernul Ungureanu, într-o perioadă complicată din punct de vedere economic, fără să spunem vorbe mari, țări în lume s-au prebușit economic, chiar lângă noi, Bulgaria atunci. Și noi am pus umărul din greu să depășim această perioadă complicată și grea pentru România. Și două guverne de centru-stânga, guvernul PSD-UNPR, două guverne Ponta, în care, vreau să vă spun că acest guvern a fost apreciat din punct de vedere economic de români. În această calitate, eu, ca militar, cum ați spus și dumneavoastră, sunt copil de militar. Tatăl meu, capitanul Oprea Marin, a murit când aveam 10 ani și a murit la unitate, la datorie, în misiune. Am făcut în primul rând Legea 223 pentru militari și polițiști. Când vorbesc de militari și polițiști, vorbesc de militarii din Ministerul Apărării Naționale, militarii din Ministerul de Interne, jandarmi, pompieri, vorbesc de militari din celelalte structuri de securitate națională, SRI, SIE, SPP, STS și vorbesc de polițiști, polițiști de frontieră și polițiști de penitenciar.

Acești oameni, și cred că acum toții români, și-au dat seama în acest context complicat, cu război la graniță, cu ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, reprezintă în orice stat NATO sau membru al Uniunii Europene. Și acum vorbim de România, coloana vertebrală a statului român. Adică, cu alte cuvinte, siguranța noastră, a copiilor noștri în interior și siguranța la granițele țării...

Și acum cred că înțelegem toți mai bine ce înseamnă asta. Această securitate, care într-adevăr costă, e asigurată de acești oameni. E asigurată de militarii și polițiștii activi, pe care totdeauna trebuie să-i dotăm bine și să fie cu drepturile la zi, ca să poată să-și îndeplinească misiunile, adică asigură siguranța națională în interior, liniștea noastră, a graniței țării. Și cei în rezervă și în retragere. De ce spun în rezervă? E bine să se înțeleagă. Datoria să-ți aperi țara este și un drep și o obligație scrisă în Constituție. În caz de război, tinerii între 18 și 35 de ani, spune Constituția, trebuie să meargă să-și apere țara. Militarii și polițiștii în rezervă până la 62 de ani împliniți au acest drept și această obligație. Au jurat să-și apere țara, chiar cu prețul vieții.

Și vreau să vă spun, primiii care au plecat să-și apere țara și au murit în Ucraina, de exemplu, au fost militarii și polițiștii activi și în rezervă din Ucraina. De aceea vă spun că oricând se face un sondaj, oricând și oriunde în România astăzi, în primele locuri sunt armata și biserica. Principiul, de regulă, în general, al românilor patrioți, și în special al militarilor și polițiștilor activi în rezervă și în retragere, este Dumnezeu, patrie, familie, care-i patria mică, și onoare.

Cred că, fără să folosim cuvinte mari, România are astăzi nevoie mai mult ca oricând de onoare și de demnitate.

Acest sector de securitatea națională, militarii și polițiștii activi în rezervă și în retragere, sunt aproximativ 500 de mii de oameni. Aproximativ 300 de mii activi și 200 de mii în rezervă.

În acest context, s-a făcut un sondaj în august 2015, în care eu, ca ministru, vicepremier, ministru de Interne, premier interimar, aveam încredere și multă încredere, 53%. A fost făcut de IRES, preluat de mass media și de principalele televiziuni, inclusiv de Realitatea TV. Era printre cele mai mari, dacă nu cea mai mare la momentul respectiv.

În acest context, și de prosperitate economică, am făcut Legea 223. O lege dreaptă și corectă. Parcă întrezăream ce se întâmplă acum în lume.

Îmi spun unii specialiști militari că ne apropiem, sunt convins că va fi pace, de Al Treilea Război Mondial. Parca am întrezărit, în sensul să dotăm militarii și polițiștii, sectorul de securitate, și să le dăm drepturile la zi. Am făcut Legea 223, am trecut-o ca premier în funcție și ca senator în Senatul României, fără niciun vot împotrivă, și a funcționat între 1 ianuarie 2016 și 15 septembrie 2017. Un an și nouă luni. Spuneam o lege dreaptă, în sensul că pensiile militare, de exemplu, sunt pensii, nu speciale, sunt ocupaționale de la Cuza, plecând. Și astea oriunde în lume, în orice stat NATO.

Spuneam că a rămas fără tată la 10 ani. Te marchează. Mi-am dorit să ajung ofițer de justiție militară, că am aflat că doar ei află întotdeauna adevărul, fiindcă a murit tata, a rămas mama văduvă cu doi copii, la 33 de ani, fără niciun sprijin. Și spunea cineva acolo, când îl duceam pe tata la cimitir, că doar justiția militară știe ce s-a întâmplat, fiindcă dacă, ar fi trebuit să ne dea niște drepturi.

Am înțeles, s-a mușamalizat. Am înțeles contextul de atunci, important ce am făcut eu. Viața a făcut să ajung și ofițer de justiție militară. Am făcut o școală de ofițeri la Sibiu, ofițer de logistică, apoi m-am intrat la Drept la stat, 36 pe loc Universitatea București. Am ajuns și ofițer de justiție militară, am ajuns și ministru al Apărării, important ce am făcut. Am schimbat legile.

Întotdeauna trebuie priviți cu puțin mai multă atenție acești oameni care jură pe ceva sacru. Pe țară, pe România. Să-și apere țara cu prețul vieții.

Se bazează întotdeauna pe unitate de corp, pe camaraderie. Le-am angajat la cerere. Văd, de obicei, femeile, mor bărbații în teatrele de operații sau pe teritoriu național.

Le-am angajat la cerere, adică imediat armata i-a primit, sau poliția, ca să nu se mai simtă singure. Iar copiilor care vreau, vă dați seama, în contextul când le moare un părinte, totuși vor să urmeze cariera părintelui. Intră și acum în școlile de ofițeri, academii militare, de poliție, fără examen.

Am schimbat soarta... Coloana vertebrală a armatei române o reprezintă militarii profesioniști. Sunt aproximativ 50.000 de oameni în toate structurile de securitate, cei mai mulți la Ministerul Apărării Naționale. Acești oameni înainte se numeau soldați și gradați voluntari, în sensul că făcea armata cu ei un contract, de regulă le folosea resursa, cât erau tineri, până la 40 de ani.

La 40 de ani, cu familie, cu datorii la bănci și copii mici, erau dați afară. Am luat modelul american, le-am schimbat acestor oameni soarta, ca să spun așa, demnitatea, numindu-i militari profesioniști și, în trei trepte, până la 55 de ani, pot rămâne, după ce își dau și toate testele fizice, cu drept la pensie și le-am redat onoarea, în sensul că sunt militari profesioniști. Contează foarte mult onoarea în această zonă de securitate națională.

Deci spuneam că, în august 2015, se poate verifica, aveam cea mai multă încredere, România avea cea mai multă încredere și multă încredere în mine. În momentul, acela mi s-a propus să-l dau jos pe Victor Ponta, primul ministru al României. Eu mai fusesem premier de mai multe ori, chiar cu decret prezidențial. Am refuzat să fac acest lucru. Am refuzat în primul rând, sunt cunoscuți și vă rog să vă interesați, și prietenii și oameni care nu sunt prieteni, “Domule, dacă bați palma cu Oprea, se ține de cuvânt”. Într-adevăr, acum am mai multă experiență, nu mai îmi dau cuvântul oricui. Am refuzat că așa era corect.

Guvernarea PSD-UNPR mergea foarte bine, îmi făceam treaba ca vicepremier pe securitate națională, mai fusesem prim ministru, cu decret prezidențial, așa face un om de onoare. Își ține cuvântul. Am refuzat.

Și credeți că atunci ați devenit o țintă?

Eu cred în Dumnezeu, fiindcă m-a ajutat la greu. Am plecat în Statele Unite ale Americii, am avut o vizită oficială cu Loretta Lynch, ministrul Justiției, procurorul general al Statelor Unite, în care s-au ridicat ultimele condiții tehnice îndeplinite de România. După mai erau condiții politice ale Congresului, care de fapt s-au îndeplinit.

Prin munca celor de la Ministerul de Externe și mai ales din Ministerul de Interne de astăzi s-au îndeplinit și deja Departamentul de Stat a făcut anunțul că din ianuarie românii vor intra fără viză în Statele Unite. Un foarte mare obiectiv realizat după Schengen, de exemplu.

După ce m-am întors, în octombrie, s-au întâmplat două lucruri ciudate. De ce le spun ciudate? Că așa am declarat și în instanță, sau la parchet.

A avut loc un accident ciudat și punct, în dispozitivul meu de însoțire, și a murit un polițist care a căzut într-o groapă și la două săptămâni s-a întâmplat un incendiu ciudat. Am spus-o și la parchet când m-am dus ca martor. Ciudat și punct. Și viața va demonstra dacă am dreptate sau nu. Cert este că după aceste două lucruri, ca să citez un clasic în viață, s-a creat guvernul meu. Pentru că au murit oameni.

Victor Ponta și-a dat demisia, dacă nu mă înșel pe 5 noiembrie 2015. În acea secundă mi-am dat demisia cu el. Noi doi ne-am dat demisiile din solidaritate. Puteam să mai rămân câteva săptămâni. Eram președinte de partid, consultări cu președintele, Parlament... Mai dura guvernul câteva săptămâni. Nu. Din onoare și demnitate m-am dat demisia. Mi-am dat la viața mea de multe ori demisia. M-am dat demisia alături de Victor Ponta. Pe urmă, am văzut că sunt ținta piept, cum se spune, adică principala țintă...

Pentru cine ați reprezentat o țintă?

Nu știu. Haideți să facem o analiză la sfârșit. V-am spus că eram cel mai tare la încredere și multă încredere. V-am spus realizări, mai ales în domeniul de securitate națională, s-au întâmplat aceste lucruri. A început unul din, cred, cele mai mizerabile linșaje mediatice din România. A fost împotriva lui Gabriel Oprea, omul care, cu câtva timp în urmă, stătea cel mai bine la încredere și multă încredere în decizia românilor. Atunci mi-am dat și demisia din președinte al UNPR-ului, că așa era corect, așa face un om de onoare. Nu m-am ascuns după acest lucru. Și mi-am dat demisia și din Senatul României. Vreau să vă spun un lucru: și-au mai dat demisia câțiva parlamentari după 1990, dar nimeni nu și-a dat demisia după un vot favorabil. Eu am avut un vot favorabil în Senat, în care senatorii de la toate partidele, unii îmi erau amici, alții nu-mi erau amici, dar au zis: Dom'le, de noaptea minții, nu se poate ca un om să fie trimis în judecată pentru ucidere din culpă dacă stătea pe bancheta din spate. Și am pornit pe drumul cel mai greu.

Vreau să vă spun că au spus, nu dom'le, au fost câteva sute de oameni care au protestat. Păi eu am văzut demonstrații de peste o sută și ceva de mii de oameni în fața guvernului. Și n-a mai demisionat absolut nimeni. Vorbesc de oamenii politici. Am demisionat și vă spun de ce, că mă vede Dumnezeu. M-am dus acasă, soția mea e foarte credincioasă. Și mi-a spus: Dă-ți demisia, nu te ascunde după imunitate. Dă-ți demisia că te vede Dumnezeu.

Eu am spus puțin așa... și eu sunt credincios. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții. Dar mi-am dat-o și cred că am făcut bine. Am pornit pe drumul cel mai greu, fără să mă victimizez. 8 ani de zile am stat în instanță. Și instanța de la Tribunal, la Curtea de Apel, la Înalta Curte, au dat o singură decizie: fapta nu există. Mi-a luat apărarea pe plan internațional James Clapper, șeful Comunității de Informații, cu care chiar mă întâlnisem când am fost în Statele Unite: “Nu puteți să-l acuzați pe generalul Oprea pentru așa ceva.” Un lucru important pentru mine la acel moment.

În 2016 spuneam că... Și acum revenind la sufragia lui Oprea, era necesar să vă spun toate aceste lucruri, ca să înțelegem despre ce vorbim. Eram în 2016. Domnul Andronic avea de plătit niște polițe mai vechi domnului Coldea și doamnei Kovesi, în sensul că considera că i s-au făcut niște dosare, a vrut, a prins el ca jurnalist, atunci, momentul să l-o tragă, cum se spune pe românește. A încercat să mă angreneze și pe mine șii i-am spus: eu nu fac așa ceva. Ai fost cu mine... Și o să povestesc sufrageria lui Oprea. Nu fac așa ceva. Știi bine ce a fost acolo. A fost ceva privat și eu nu vorbesc că un om de onoare nu face așa ceva. Pe de altă parte, eu pe Dan Andronic l-am cunoscut începând din 2003, când eram ministru pe administrație în Guvernul Năstase, unul dintre cele mai bune guverne ale României, în care am intrat în NATO și am încheiat prin profesorul Pușcaș toate capitolele de aderare.

În ce conjunctură l-ați cunoscut pe Andronic?

Andronic oferea consultanță. Pe la PSD, pe la Guvern. În această conjunctură l-am cunoscut. Am devenit amici. Dar atenție! În 2015, în august, cred că pe 14 august, era cu moralul la pământ.

Vorbim despre acel eviniment când urma să fie arestat.

Da. Era în depresie. Asta întâmplă multor oameni. Și mi-a spus că urmează să fie arestat și l-am întrebat: Când te arestează? Mâine, la ora 6.

Era 15. Trebuia să plec, eram vicepremier, ministru de Interne, la ziua Marinei militare. Și am zis: Dacă te arestează mâine la 6, omul era în depresie, vino la mine la 5.30 dimineața. A venit cu soția, eu am plecat cu soția mea, l-am luat cu mine, ne-am dus la ziua marinei și l-am pus în tribună, lângă mine. Sunt imagini. Și i-am redat încredere, l-am scos din depresie. Așa face să spunem un prieten.

Iar în 2009, și acum intrăm în sufrageria lui Oprea, uitați aici cartea, Confesiuni din sufrageria lui Oprea, în care maestrul Cristoiu mi-a făcut prefața, sunt singurul om, a făcut cercetare istorică, 26 de pagini, și Cuvânt înainte al celebrului scriitor Radu Theodoru, 101 ani, care a scris trilogia Mihai Viteazul. Și intrăm acum la sufrageria lui Oprea, în 2009 l-am împăcat cu Băsescu, erau certați. Andronic a lucrat și cu Tăriceanu, și cu Băsescu, și cu Năstase, și cu mai mulți. Momentul 2009.

Momentul 2009 pe mine m-a găsit deputat independent. De ce? Fiindcă în 2008, eram ministru de Interne în guvernarea PDL-PSD, și l-am numit, ca ministru de Interne, pe generalul Virgil Ardelean, șef al Serviciului secret al Ministerului de Interne.

Cel puțin atunci, politic, adică la partide, se numeau secretarii de stat. Restul direcțiilor, oamenilor activi, din sistem de forță, ministerul apărării, ministerul interne, etc., se numeau de ministrul în funcție. L-am numit. De ce l-am numit? Nu eram prieten cu Virgil Ardelean. Sunt un om serios.

Virgil Ardelean era un om respectat în comunitatea de informații, în perioada de securitate în România, și mai ales în general, în MAI, fiindcă era un profesionist. După ce l-am numit, au fost niște discuții la PSD și mi-a cerut Mircea Geoană să-l demit. Și n-am făcut-o.

Am refuzat. Atunci mi-a cerut Mircea Geoană să plec din partid, să-mi dau demisia din guvern. Și am făcut-o cu onoare. Mi-am dat demisia. Eram și președinte, eram șeful Departamentului de Apărare, Ordine Publică, Siguranță Națională al PSD-ului și eram președintele PSD Ilfov. Vreau să vă spun că atunci oamenii țineau la mine. Sunt și imagini. Peste 3.000 de oameni au venit într-o demonstrație la Kiseleff. Cei de la PSD atunci își făceau ședințele pe la senat, nu mai stătau pe la PSD. Asta ca să vă spun că aveam o echipă puternică și eram respectat și în Partidul Social-Democrat. Dar mi-am dat demisia.

Și din Ministru de Interne. Și am plecat. Deci, momentul, 6 decembrie 2009 m-a prins deputat independent.

Și acum vă spun, mă vede Dumnezeu. Dimineața pe 6 decembrie, pentru că erau alegerile, în prima parte a zile am sunat câțiva prieteni, amici-prieteni. L-am sunat pe Vasile Dîncu. Am fost coleg de guvern cu el în guvernul Adrian Năstase. Era în București și l-am invitat la masă după ora 17. Chiar așa a fost invitația. L-am sunat pe primarul Onțanu, pe care îl cunoșteam de când eram prefect al Bucureștiului și cu care ulterior am făcut proiectul UNPR. L-am sunat pe generalul Anghel Iordănescu, cu care mă leagă o prietenie de zeci de ani, care a și fost senator UNPR, l-am sunat pe Dan Andronic, care chiar a venit cu soția, și l-am sunat pe George Maior. Vreau să vă spun că eu stau în Cotroceni. Sufrageria lui Oprea este în Cotroceni. Sediul SRI-ului, dar și al parchetului general, este în aceeași clădire. Distanța între Cotroceni și Sediu, lângă parcul Izvor, lângă Parlament, este de aproximativ, în linie dreaptă, 800 de metri.

L-am sunat pe Maior și am zis: Te invit la masă. Eram prieteni. Zic: Am mici de la Cocoșatu. Și zice: Gabi, n-am cum să vin. Sunt alegeri, stau la birou. Bine. Au venit ceilalți la ora fixată, în jur de ora 17. Am început să mâncăm, am băut și un pahar de vin, ne uitam la televizor. În jur de ora 18, mă sună George Maior. Și m-a întrebat: Gabi, mai ai mâncare? Mai am. E în regulă. Mai vin cu doi invitați.

Nu v-au spus la momentul respectiv cine sunt?

Nu. Și chiar dacă îmi spuneau, oricum veneau, nu? Dar nu mi-a spus. A venit cu Coldea și cu Kovesi. Pe Coldea îl știam. Eu eram și membru al Comisiei de Controlul al SRI. Ca parlamentar. Deci îl știam pe Coldea, știam cine e. Ulterior eu am fost conducător de doctorat lui Florian Coldea. Pe Kovesi o cunoșteam mai puțin, mai mult din spațiul public.

Ne-am așezat la masă, am mâncat, am băut și un pahar. Acum, ca fapt divers, singurul care vorbea de orice altceva era domnul Andronic, amicul meu. Printre altele vorbea la masă, dar să se facă auzit, mai ales că erau Maior, Coldea și cu... El are o dușmănie mai veche cu Vântu. Și spunea de Vântu că e infractor, că ar merita să fie arestat.

Vreau să vă spun că nu l-a băgat nimeni, înseamnă. Chiar la un moment dat i-am spus: Bă, relaxează-te, ia și mănâncă, bea un pahar de vin. În jur, și mă jur pe Dumnezeu, în jur de 9:30, 10 fără un sfert nu a mai fost nimeni în sufrageria lui Oprea.

Acesta este mitul de tip securist al sufrageriei lui Oprea, creat de domnul Andronic. Atenție, a vorbit de așa ceva în 2016-2017, după... din 2009, după 6-7 ani de zile.

De ce? Încă o dată repet, ca să plătească niște polițe mai vechi lui Coldea și lui Kovesi și... tocmai candida pentru un partid, nu-i dau numele, ca parlamentar... Nu a ajuns parlamentar. Acesta este mitul sufrageriei lui Oprea și mă vede Dumnezeu, cum spun, n-am vorbit direct de toate aceste mizerii fiindcă sunt un om de onoare. Nu vorbești de o cină privată.

Poate și eu, la rândul meu, eram supărat cu anumite personaje ulterior, care au fost la masă. Dar n-am vorbit de așa ceva.

Vă spuneam că maestrul Ion Cristoiu, și mă laud cu faptul că sunt singurul politician din România căruia i-a făcut o prefață, aș putea spune o cercetare istorică. E foarte serios, mai ales la cercetări istorice. Vă spun trei rânduri. Finalul. “Se explică prăbușirea lui Gabriel Oprea doar prin credința sa de militar în onoare și demnitate? Greu de crezut. Au fost și multe alte cauze. Sigur e însă că în 2015 a refuzat să-l trădeze pe Victor Fonta și asta l-a costat.” Chiar m-a costat. Mi-am schimbat destinul.

Acest om merită toată onoarea și respectul nostru. Cred că reprezintă tot ce înseamnă militari, polițiști, activi, în rezervă și retragere, dar cred că reflectă ceva sacru ca simbol. Romanismul. Mă refer la scritorul și la veteranul de război, Radu Theodoru, 101 ani. “Pentru mine, lucrarea, lansarea acestei cărți, Confesiuni in sufrageria lui Oprea, depășește cu mult obișnuitul. Vreau să mă opresc asupra unui subtitlu: Demnitate pentru România. Noi reprezentăm, noi militari, noi reprezentăm o categorie socială care și credem în ceea ce spunem. Atunci când noi am jurat pe drapel credință țării românești, am și pus în practică și am înțeles profunzimea acestui jurământ.

Sunt veteran de război, generația mea a pierdut tone de sânge și în răsărit și în apus, iar atunci când am delegat, spune el, pentru că noi l-am delegat pe Gabriel Oprea să reprezinte aceste subtexte ale jurământului, ne-am pus și încrederea că ceea ce am jertfit noi pe câmpul de luptă, el va desăvârși în social, în politic, în economic și așa mai departe. Ne-am întrebat atunci când a avut această ascensiune fulgerătoare, rachetă, care l-a propulsat în politic și în social, oare cât, până unde și cum va răspunde obligațiilor pe care și le-a asumat față de noi, față de ceea ce militează, demnitate pentru România. Demnitate este un termen foarte larg.

Nu este doar o chestiune de onoare. Iată că încep să vorbesc despre niște lucruri care astăzi sunt marginalizate. Onoare. Ce este această onoare? Această ascensiune putea să urmeze două căi. Să meargă mai departe, să coboare în picaj, eu sunt aviator, și să piardă față de acolo, de unde a pornit.

Ei bine, s-a întâmplat un moment, eu îi spun astral, în această curbă profesională, momentul 2015, când Gabriel Oprea, general, cu funcții politice pe care le cunoaștem cu toții, putea să salte dincolo de termenul acesta demnitate-onoare și să profite de oferta care i s-a făcut să devină premier și să se asocieze unei tendințe politice care nu îl reprezenta și care nu ne reprezentau. Nu a făcut-o. În acel moment, Gabriel Oprea a câștigat adeziunea camarazilor lui de toate armele, care nu sunt altceva decât cetățeni acestei țări cu o profesie puțin mai restrictivă și mai dură.

Pentru noi, Gabriel Oprea nu a căzut. El s-a ridicat. S-a ridicat deasupra obișnuitului, deasupra banalului, deasupra meschinăriei și ne-a reprezentat în ceea ce suntem esențiali.

Aceasta este cartea care depășește o lansare obișnuită, are un mesaj de onoare dincolo de ceea ce se întâmplă astăzi când trefelim, defăinăm. Noi suntem noi în șine, iar uniforma pe care o purtam reprezintă esența românismului, care este eroic.”

Pe mine mă copleșește acest mesaj, aceste cuvinte și vreau să vă spun cu adevărat că atât eu, dar de regulă, militarii și polițiștii, dar și românii patrioți avem acest sistem de valori care astăzi se vede mai mult ca oricând, dar este și nevoie mai mult ca oricând, Dumnezeu, patrie, familie care reprezintă patria mică. Și onoare.

Uitați aici, Asociația Militarilor și Polițiștilor Mihai Viteazul, eu mă trag din Mihai Viteazul, peste tot am pus statuile lui Mihai Viteazul, fiindcă reprezintă cel care a unit, simbolic, pentru prima oară, și mi-a dat un mesaj clar, de acum câteva sute de ani, România. A unit Țara Românească, Ardealul și Moldova.

Am avut tot timpul și sunt, îi reprezint, sunt singura asociație care reprezintă militarii activi, în rezervă și în retragere, din toate categoriile, și din toate instituțiile pe linia securității naționale: Dumnezeu, onoare, patrie. Am introdus între timp, și la asociație, și la partid, familia, fiindcă familia este patria mică, și întotdeauna familia are un rol foarte important.

Domnule General, toate aceste cuvinte din deviza dumneavoastră, Dumnezeu, patrie, familie și onoare, nu sunt numai cuvinte puse numai pe hârtie, sau puse într-un anumit context, și le-ați simțit, și mai ales vă ghidați în fiecare din viața dumneavoastră.

Cred că orice om de bună credință care-mi studiază tot ce am făcut, a văzut că am fost pătruns, întotdeauna, și faptele întotdeauna vorbesc, și cred că orice român de bună credință spuneam că armata și biserica sunt pe primul loc întotdeauna, gândesc și caută să pună în practică aceste simboluri.

Este în mod cert și asta s-a văzut în cariera dumneavoastră extraordinară, și în domeniul militar, dar și din domeniul politic, faptul că v-ați luptat pentru creșterea pensiilor militarilor, dar și polițișilor. Cu cine v-ați luptat? Cine se împotrivea? Cine nu era de acord în acest context?

În primul rând acum, mai mult că oricând, ce vor românii și din țară și din diaspora? Vor siguranță pentru ei și copiii lor și vor prosperitate. Toate aceste lucruri se pot realiza doar în pace. Pacea întotdeauna este asigurată de securitatea națională. De armată. Când spun armată, spun tot sistemul de securitate națională.

De militarii și polițiștii activi în primul rând, care trebuie să îi dotăm ca să poată să-și îndeplească misiunile, spuneam, non-stop și să le dăm dreptul la zi, iar militarii în rezervă și în retragere trebuie să primească respectul cuvenit societății. Cei în rezervă până la 62 de ani au depus jurământul și conform Constituției au dreptul și obligația să își apere țara cu arma mână. M-am luptat, de exemplu, fiindcă era prost înțelesă pentru unii politicieni, care și acum își bat joc de acești militari și polițiști, spunându-i că au pensii nesimțite și pensii speciale.

Tocmai, se încearcă alăturarea de pensiile speciale a pensiilor militarilor, a pensiilor polițiștilor...

Se încearcă pentru unii care așa-și doresc în doctrina lor politică. Să știți că când vrei să distrugi o națiune, îi distrugi simbolurile. De aceea, repet, românii cred în două simboluri, în primul rând, în Dumnezeu, deci în Biserică, și în armata română. De aceea se dă în aceste simboluri. De aceea este necesar și asociația mea, și partidul. Vreau să vă spun, pro-NATO, pro-UE, și am pus și eu umărul în toate funcțiile în care am fost, dar pe baza interesului național al României. Să luăm puțin exemplu de la polonezi, de la unguri, de la italieni. Suntem oameni serioși, dar nu yes-men.

Trebuie să stai drept și cu pieptul în față. Să te bați. Toți se bat pentru interesul țărilor.

Chiar dacă suntem în UE, chiar dacă suntem în NATO, toți se bat pentru țara lor. Noi trebuie să ne batem. Acesta este interesul național al României.

De aceea unii lovesc. Uitați, câtă nevoie de... și nu o spun acum, cred că toți îi înțelegem, cu război la graniță.

Ce importanți sunt acești oameni care cred...Se duc să-și dea și viața, fiindcă trebuie să-și o dea. Au jurat. Iar acest jurământ, să vă spun, îl porți toată viața. Greutatea lui, îl porți toată viața. Nu sunt vorbe în vânt.

Cât de importantă este consolidarea puterii armatei române în acest context politic foarte delicat, în context politic internațional, pentru că avem un război la graniță.

Vreau să vă spun din experiență. Am fost de două ori ministrul apărării naționale, am trecut de vreo patru ori pe la interne, vice-premier pe Securitate și chiar prim-ministru. Și știu ce vorbesc.

România are astăzi, datorită sacrificiului militarilor și polițiștilor, o umbrelă de securitate. Suntem la graniță.

Să avem această umbrelă de securitate. Să avem NATO. România nu este în bătaia vântului, cum este Ucraina, din păcate, astăzi. România este  un stat de drept, este un stat membru al Uniunii Europene și membru NATO. Deci avem această, da, societate. Vedeți ce a cerut acum Trump, 5% din PIB înarmare. Când am intrat în NATO și am fost în guvernul Adrian Năstase, noi ne-am angajat că vom da 2,38 din PIB pentru Armata Română. Greu s-a ajuns, dar abia acum, de câțiva ani de zile, se dă 2,5.

Să știți că securitatea națională costă. Spuneam că militarii trebuie să aibă drepturile la zi și să fie dotați. Oriunde în lume, cu asta se asigură liniștea copiilor noștri, siguranța noastră. De aceea trebuie să îi dotăm și trebuie să le dăm drepturile la zi și să îi respectăm pe acești oameni. Să știți că pentru acești oameni contează, nu sunt vorbe în vânt, onoarea, camaraderia, respectul. Ai nevoie de ideal, ai nevoie de camaraderie ca să fii puternic și ca să-ți aperi copiii. Trebuie să te lupți.

Este important să analizăm și să vedem cine are interes acum să plafoneze sau chiar să scadă pensiile militarilor și ale polițiștilor, având în vedere că este un drept câștigat.

Vreau să vă spun, și îmi pare rău să vă spun că a fost un joc, aș putea spune, josnic al unor politicieni. Când au văzut că militarii și polițiștii pe bună dreptate se luptă pentru dreptul lor, ies în stradă, mai ales cu război la graniță. Nu-ți vine să crezi așa ceva.

Au promis că rezolvă. Ceea ce fac ei acum este o mică parte din Legea 223, pe care eu am trecut-o fără niciun vot împotrivă și care a fost măcelărită prima dată de guvernul Cioloș și pe urmă de toate guvernele, de la toate partidele. Au promis că rezolvă o mică parte și au făcut o ordonanță de urgență. Pe de altă parte, aici e meschinăria, pe la spate au chemat avocatul poporului din concediu și a trimis și a blocat această lege la Curtea Constitutională. Ce să mai creadă acești oameni? Eu nu m-aș juca cu simbolurile românilor, aici vorbesc de armată, în această perioadă.

Trebuie să nu-i mai batjocorim pe militari și pe polițiști. Trebuie să le dăm drepturile la zi, fiindcă oamenii aceștia reprezintă garanția noastră în NATO că țara noastră este în deplină securitate și este în deplină securitate.

Vreau să rămânem în zona politică, este un context extrem de delicat cu privire la alegerile prezidențiale, cele mai importante alegeri. Am văzut și decizia Curții Constitutionale a celor nouă judecători în care chiar în prima zi a votului din diaspora, pentru turul al doilea de scrutin, s-au anulat alegerile prezidențiale. S-au oprit aceste alegeri chiar în timpul jocului. Credeți că a fost o coincidență, că a fost într-adevăr o amenințare din partea unui factor străin sau a fost un ordin venit din de sus, să spunem, fiindcă reprezenta cineva o amenințare?

Din experiență vă spun că pot fi luate în calcul tot ceea ce a spus dumneavoastră. Pe de altă parte, în schimb, eu cred în statul de drept din România. Cred și întotdeauna am crezut în instituțiile statului român. Cred că a fost o greșeală totuși că pe baza informațiilor date în CSAT s-a blocat turul 2 în timpul desfășurii votului. Este un fapt nemaivăzut. Începuse votarea. Diaspora deja vota. Să întrerupi exercițiul democratic, cel mai important,  votul, în timpul votului nu cred că s-a mai văzut în așa ceva și ne creează anumite probleme de percepție pe plan internațional fiindcă România e văzută ca un stat solid, un stat de drept, membru pe bună dreptate, cu drepturi depline în Uniunea Europeană și în NATO.

Deci a fost un ordin?

N-aș putea să spun fiindcă n-am date să spun că a fost un ordin. Vreau să vă spun că e un fapt, în opinia mea, nemaiîntâlnit. Mai bine se bloca în baza acelor informații atunci luni, prima oară. Adică atunci când s-a făcut CSAT-ul, spun eu, decât să se blocheze printr-o hotărâre în timpul votului. Este fără precedent.

Pe de altă parte, hai de să așteptăm. Este și o contestație la Curtea de Apel. Înțeleg că terminul e undeva în ianuarie.

Eu cred cu adevărat în patriotism, pro-NATO, pro-UE. Niciodată n-am crezut în extremism.

Extremismul întotdeauna duce la violență. Eu nu cred în așa ceva. De aceea, eu cred că trebuie să așteptăm.

Dar eu vă spun un lucru. Și asta îl spun fiindcă sunt militar. Eu în momentul când, și asta fac de 20 de ani... Nu m-am trezit. Unii au devenit patrioți chiar peste noapte. Că ăsta-i trendul.

Eu de acum 20 de ani când eram chiar împotriva curentului. Dar eu am fost tot timpul patriot. Am spus și public de când am ajuns în anumite demnități, eu am vorbit doar de Dumnezeu, patrie, familie și onoare. Nu m-am schimbat și nu mă schimb.

În momentul când am auzit în 2024 cuvintele Dumnezeu, patrie, familie, onoare, eu am rezonat cu așa ceva și vreau să vă spun că românii patrioți, dar și militarii și polițiștii activi, în rezervă și în retragere au rezonat și rezonează întotdeauna cu aceste simboluri care fac parte din sistemul lor de valori.

Avem un nou guvern într-o perioadă foarte delicată, nu doar pentru scena politică, ci în toate domeniile sociale. Dar în principal acest guvern trebuie să fixeze calendarul alegerilor prezidențiale. Mai putem pune în discuție faptul că a existat controversa că s-ar fi dus cu alegerile prezidențiale? Este o variantă, un scenariu în care să fie organizate tocmai în iunie pentru a potoli valul suveranist. Ce părere aveți despre acest lucru? Când am putea avea din nou alegeri prezidențiale?

În opinia mea, fostul guvern trebuia urgent, fiindcă era urgență maximă, să stabilească calendarul alegerilor și trebuiau făcute cât mai urgent.

Asta e părerea mea. Pe de altă parte, acum, eu cred că una din prioritățile, ca au multe, ale noului guvern, deci Ciolacu 2, este să stabilească data alegerilor cât mai urgent, fiindcă este una din marile așteptări ale românilor astăzi, din diaspora și din țară. Eu sper să fie cât mai urgent stabilită data alegerilor.

Îl cunoșteți foarte bine pe Victor Ponta. A revenit pe scenă politică, în lumina scenei politice și este parlamentar, deputat de Dâmbovița. Poate fi o coincidență sau nu. Însă, ce părere aveți despre ultima lui vizită în America, la Mar-a-Lago, acea întâlnire cu Donald Trump? Dacă or fi fost sau nu mai multe discuți între ei doi, nu s-au dat foarte multe detalii în spațiu public. Dar credeți că a încercat să se cațere pe valul suveranist, având în vedere că erau anumite scenarii, că ar fi intrat în cursa pentru prezidențiale?

Eu vreau să vă spun un lucru. Ca un om care îl cunosc bine pe Victor Ponta, am lucrat cu Victor Ponta și în cadrul Partidului Social Democrat și în guverne. Ponta a avut patru guverne. În guvernul Ponta III și Ponta IV am fost colegi, l-am sprijinit total și mi-am pus destinul în joc și mi-am respectat cuvântul că era simplu să-i iau locul, probabil aveam alt destin. Dar cum spunea și domnul General veteran de război celebrul Radu Theodoru, nu ăsta a fost destinul meu. N m-a dus Dumnezeu pe calea aia.

Victor este un om foarte inteligent. Este un om deștept. Vorbește câteva limbi străine. Are instinct politic cu adevărat. Victor Ponta nu știu dacă e adeptul total al acestor simboluri: Dumnezeu, patrie, familie, onoare.

Dar care este până la urmă scopul? Fiindcă nimeni nu înțelege mișcările lui pe scena politică.

Repet, Victor Ponta este un om inteligent. E un om care are relații, și le-a făcut și le-a păstrat la nivel înalt. El e prieten cu președintele Vucic, cu președintele Erdogan. Are o relație specială. Erdogan care este un mare jucător politic al scenei internaționale. Dovedit. Victor Ponta sunt convins că s-a dus în America... Ce a vrut să simbolizeze? Că dă mâna cu omul planetei. Cel mai puternic om al planetei acum. Președintele Trump.

Vreau să vă spun că eu i-am scris la greu patru scrisori președintelui Trump: 2021, 22, 23 și 24 după ce a fost împușcat. Și a cincea, o am, am pus-o o publică, i-am trimis-o, n-am primit încă răspuns, dar am dat-o și public, în care am explicat foarte clar și că s-au blocat alegerile printre altele. Victor Ponta cred că s-a dus să arate că este jucător. Că este jucătorul momentului în România, care el dă mâna cu Trump.

Victor Ponta, vreau să vă mai spun un lucru și îl spun cu greutate, că tot vorbeam de sufrageria lui Oprea: eu mi-am schimbat destinul pentru el. Eu m-am schimbat și nu l-am schimbat și am stat lângă el la greu.

El ulterior și-a făcut partid cu niște oameni cu care s-a certat ulterior în Pro România, chiar i-a pus pe listă de candidați care îmi făceau dosare penale, îmi făceau plângeri penale. Ați înțeles? Este durerea mea de prieten al lui Victor Ponta, un om care chiar crede în onoare și în demnitate.

Deci Victor Ponta a trădat?

Deci spuneam că Victor Ponta, ulterior, el probabil a crezut în ce îi spuneau unii, că vreau să iau locul. Viața a demonstrat, indubitabil, că eu am onoare, că nu am vrut să-i iau locul. Este indubitabil. Cu acești oameni în Pro România, și mă refer aici la dl general Predoiu, printre altele ex-SIE, sau alt general care îmi făceau plângeri penale.

Victor Ponta e un jucător politic. Victor Ponta e un om deștept. A avut o guvernare bună, am fost și eu acolo. Bună din punct de vedere economic pentru România. Victor Ponta s-a dus în Statele Unite să arate românilor... S-a mai dus și Dragnea, chiar și cu Grindeanu, a dat noroc peste masă cu președintele Trump. Victor Ponta s-a dus acolo să arate că este jucător. Victor Ponta este un jucător politic.

Ce părere aveți despre candidatura lui Crin Antonescu în acest context la alegerile prezidențiale din partea coaliției PSD-PNL-UDMR? Având în vedere că își creionează o imagine de independent, vine din PNL.

A fost chiar președintele PNL-ului. Îl cunosc pe domnul Antonescu. Vreau să vă spun că domnul Antonescu este unul dintre cei mai buni oratori politici pe care i-am cunoscut.

Nu cred că întâmplător a fost ales acum de actuala coaliție fiindcă este unul dintre cei care trec sticla. Sunt mulți politicieni, dar nu trec sticla. Trece sticla. Cum se câștigă alegerile? Alegerile se câștigă întotdeauna pe emoție. Pe sentimente, pe ură, pe încrâncenare. Ca să poți să crezi toate aceste lucruri, trebuie să treci sticla. Televizorul, cum s-a zis. Să ajungi la sufletul românilor. Antonescu este un bun orator. Eu cred că a fost pus, fiind un bun orator, ca să fie un adversar, de exemplu, domnului Georgescu, care e un bun orator.

Dar credeți că are șansă ca să câștige această cursă foarte importantă și foarte dificilă?

Eu aș vrea să mă chemați înainte de aceste alegeri și dacă mă chemați, eu atunci vă dau chiar și un pronostic. Până atunci, în schimb. Vă spun că, nu întâmplător, a fost ales Crin Antonescu.

Este valul independenților?

Este valul independenților și trebuie un om care trece sticla, care este un bun orator. Crin Antonescu îndeplinește aceste condiții. Are experiența politică, se dă drept și trebuie un om inteligent, trece sticla.

Având în vedere situația de la alegerile prezidențiale, credeți că cineva încearcă să oprească candidatura lui Călin Georgescu? Credeți că pentru cineva reprezintă o amenințare? Credeți că va fi, până la urmă, lăsat să candideze la următoarele alegeri?

Am văzut toate informațiile care au fost în CSAT fiindcă să știți că așa se întâmplă într-un stat de drept. Pe de altă parte, am văzut și răspunsul organelor de anchetă, a instituțiilor statului. Eu cred că, în momentul de față, eu sper că domnul Georgescu i se va da voie să candideze. E normal că trebuiau cercetate. Chiar și domnul Georgescu a spus că e foarte bine să fie cercetate ca așa este corect. Dacă tot s-a blocat în timpul jocului candidatura și s-a blocat turul 2 al alegerilor.

Eu cred că domnul Georgescu va candida, fiindcă e greu. Nu cred că există deocamdată, din ce este public. N-am alte informații să fie blocat, să i se blocheze candidatura.

Eu cred într-o finală Antonescu, chiar și rimează, Antonescu cu Georgescu, amândoi buni oratori.

Indiferent de cine mai intră în cursă ulterior?

Vorbeam de turul 2. Eu cred că finala în turul 2 va fi între doi buni oratori. Între domnul Georgescu și domnul Antonescu.

Domnule general, se mai negocioază puterea în sufrageria lui Oprea?

Vorbim ca principiu sau ca ce vorbim?

Din ce perspectivă doriți dumneavoastră să o explicați.

Cred că am demolat acest mit al sufrageriei lui Oprea. N-a fost decât dorința unui individ să plătească niște polițe vechi, faptul că era jurnalist.

Oarecum se căuta senzaționalul?

Nu. Se căuta se căuta senzaționalul pentru ziarul lui pe care îl avea sau pe care nu-l are înțeleg de fapt. Era momentul să plătească niște polițe și dorea și un senzațional care să îl propulseze fiindcă erau alegeri și candida pentru un mandat de parlamentar.

Sunt ingredientele care să te ajute în politică. Să știți că în general acum să discutăm în afară de tot ce se vede public sau simbolizează instituțiile, Parlamentul României, Guvernul României, Președinția României, alte simboluri, să știți că oamenii sunt totuși oameni. Oamenii se întâlnesc, vorbesc, mai mănâncă ceva, mai beau un bar de vin.

Cele mai importante momente sunt momentele intime. Momentele în care discută între ei. În momentul în care, vă dau un exemplu pe plan internațional, când cu un oficial stai doar și vorbești la masă oficială și nu te duci cu el într-un colț și beu cafea și ai un tete-a-tete, nu se creează și acele lianturi între oameni în care începi să te respecti mai mult, să te înțelegi și chiar să te ajuți reciproc.

Întotdeauna există, ca să spun așa, o sufragerie pentru discuții politice. Important ca aceste discuții să fie constructive, să fie corecte, să fie juste și în ce ne privește pe noi românii. Ce vor românii? Vor siguranță și prosperitate și cred că vor pace. Vreau să vă mai spun un lucru foarte important. Cine înțelege, după tot ce s-a întâmplat în aceste alegeri până acum parlamentale, prezidențiale, blocate, cine înțelege că acum, decembrie 2024 și ne vede Dumnezeu... Cine nu înțelege că românii își doresc mai mult ca oricând patriotism și demnitate și onoare. Asta e cheia politică. Cine nu înțelege așa ceva, înseamnă că nu a înțeles nimic.

Trebuie să ne întoarcem un pic pentru că foarte multe întrebări au fost în decursul anului legat de acest mit, sufrageria lui Oprea. S-a vehiculat pe la colțuri, prin presă, că ar fi fost anumite secrete în sufrageria lui Oprea. Că ar fi fost mai mulți politicieni, că ar fi fost de mai multe ori Florian Coldea, George Maior, Laura Codruța Kovesi dar și Liviu Dragnea, care ar fi negociat ce-ar fi făcut negocierile puterii.

Liviu Dragnea n-a fost niciodată la mine în casă. Asta ca să terminăm discuția. Pe de altă parte, Kovesi  a venit la mine în casă doar atunci când v-am povestit. George Maior a venit de mai multe ori la mine în casă și eu am fost la el în casă, aveam o relație de prietenie.

Florian Coldea n-a venit decât atunci la mine în casă și cred că am stabilit foarte clar toate acestea. A fost un mit. A fost o mizerie ordinară care alături de dosarele politice, mizerabile, care mi s-au făcut, a fost un mit, eram țintă politică.

Eu întotdeauna am mers pe calea patriotismului. Am dovedit. Întotdeauna am crezut în securitatea națională.

Întotdeauna m-am bătut pentru dotarea lor. Întotdeauna m-am bătut crezând în România și întotdeauna am căutat să știți să stau în picioare, să stau drepti, să mă uit în ochii oamenilor câteodată până lasă ochi în jos. Vreau să vă spun, mă vede Dumnezeu, nu-mi e frică de nimeni și de nimic, cum spun toată lumea, de Dumnezeu. Mă uit în ochii oricui până îi lasă în jos. Pe mine nu aveau cu ce să mă ia. Chiar eram un om serios. Vă spuneam de această statuie. Vorbim de simbol, întotdeauna în viață trebuie să ai un simbol, să dovedești ceva.

Am făcut această statuie cu Piedone. Era primar la sectorul 4 și mi-a dat un loc foarte bun. Față în față cu Palatul Copilor. E singurul monument construit după 1990, în afară de statuia soldatului necunoscut.

Celalte, totdeauna ceremoniale militare se fac la acest monument care reprezintă militarii și polițiștii căzuți la datorie în timpul statului român modern și cu militarii și polițiștii care au căzut în teatrele de operații și care ni s-au cerut milioane de euro și s-a făcut sub un milion de euro și pe care am donat-o Armatei Române.

Nu am deschis întâmplător acest subiect pentru că vreau să punem capăt controverselor. Având în vedere că se spunea că s-a discutat despre răsturnarea scorului în favoarea lui Traian Băsescu, dar dumneavoastră a spus foarte clar că până la urmă acea întâlnire a luat sfârșit în jur de ora 9.

Încă o dată, repet, nici nu o programasem. Am dat dimineață telefon, am chemat câțiva prieteni. Niciodată n-am crezut că vine. Am băut un șpriț și am mâncat. A fost o cină privată, simplă. Aceasta este marea demagogie a domnului Andronic. Acesta, fiindcă a creat, fiind jurnalist, având nevoie de senzațional atunci, am explicat contextul, să plătescă niște polițe și să candideze și să câștige faimă, ca să spun așa, senzațional, să urce și să intre în Parlament. Uitați că Dumnezeu nu l-a ajutat și n-a intrat în Parlament. Restul e un mit. Restul e o mizerie.

(...)

Puteam să-i acuz pe Coldea și pe Kovesi. Mi s-a făcut un dosar mizerabil. Toată țara știa.

Din partea satului paralel?

Toată țara știa că a fost o nedreptate. Cum poți să fii acuzat de ucidere din culpă de pe bancheta din spate? Uitați că am putut. De aceea am avut încredere în Dumnezeu, în justiție și mi s-a făcut dreptate.

Ați depășit toată această perioadă extrem de dificilă din viața dumneavoastră, care a durat foarte mulți ani, așa cum ați menționat aproximativ 8 ani, dar și în spațiul public. Deci, practic, vi s-a plănuit acest dosar penal la comandă de către statul paralel, de către persoane care au stat la masă cu dumneavoastră?

Repet: în momentul în care am refuzat să-l dau jos pe Ponta...

Cine v-a propus acest lucru?

Președintele României. În momentul când mi s-a propus să-l dau jos pe Ponta și să devin prim-ministru am refuzat. Am spus totdeauna UNPR-ul și eu l-am sprijinit pe Băsescu. De Traian Băsescu poți să spui orice, dar să nu spui a avut un rol strategic pentru întărirea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americei. Ca să fie clar. De siguranță pentru România. L-am sprijinit pe probleme de securitate națională. Pe Klaus Iohannis l-am sprijinit pe aceleași probleme, fiindcă cred în așa ceva, mai ales ca militar. V-am spus. Nici n-am negociat. Alți oameni care joacă biliard politic puneau condiții. N-am pus nicio condiție. În ordine. L-am sprijinit, l-am numit pe Edi Hellvig, pe Ungureanu, lucruri complicate, grele.

Am trecut strategia de securitate națională pe care eu ca militar am înțeles-o. România avea nevoie de așa ceva. Nu trebuia să mă târguiesc, mai dă-mi ceva ca să o trec.

În tot ceea ce am făcut, vreau să vă spun, chiar am crezut și cred în așa ceva. De aceea mi s-au întâmplat două lucruri ciudate: un accident ciudat, un incendiu ciudat. S-a realizat guvernul meu. Ne-am dat demisiile, mi-am dat demisia în aceea secundă cu Victor Ponta, mi-am dat demisia de peste două și m-am pus la dispoziție a instanței.

E lucru dovedit. Am primit vot favorabil în Senat să nu plec din Senat. Mi-am dat și demisia din Senat. De ce? Nu că au ieșit politic câteva sute de demonstranții. V-am spus că am văzut demonstrație de 150.000 de oameni, nu? Mi-am dat demisia. Și Dumnezeu m-a ajutat și dreptatea, fiindcă eram, dețineam adevărul, eram total nevinovat, eram o țintă politică pe un dosar politic mizerabil.

Problema e să reziști la așa ceva, să ai tăria. De aceea unitatea de corp, valorile acestea, sistemul de valori te țin în viață și mergi cu credința că vei câștiga.

Ați adus mențiune de foarte multe ori până acum de securitatea națională. Vreau să vă întreb dacă securitatea națională a fost pusă în pericol în de-a lungul timpului de statul paralel.

Întotdeauna când nu sunt respectate legile țării, întotdeauna când, de exemplu, oameni de afaceri români sunt blocați, întotdeauna și poate unii străini sunt favorizați, întotdeauna când se face o nedreptate și ultimului om care îi se face o nedreptate este o problemă de securitate națională, de siguranță națională.

Și cine răspunde pentru acest lucru?

Statul român trebuie să dovedească. Înțeleg că sunt dosare în justiție. Statul român trebuie să dovedească, parchetul să acuze iar instanța, în înțelepciunea ei, să dea o decizie corectă, justă și dreaptă.