Constantin Truţă avea doar 21 de ani, atunci când a izbucnit revoluţia. Era muncitor şi făcea parte din garda patriotică a întreprinderii. În prima zi a revoluţiei, i s-a pus o armă în mână şi a fost trimis să apere instituţiile statului de terorişti. A refuzat, spunând că nu ştie să mânuiască armele şi a plecat spre casă. Ajuns în centrul oraşului s-a alăturat coloanei de manifestanţi şi a început să strige lozinci anticomuniste.
\"Au început să tragă câteva focuri în aer şi pe urmă au început să tragă direct spre noi. Atunci m-am aruncat jos, la pământ, am simţit o pişcătură şi atunci am simţit că am fost lovit\", îşi aminteşte Constantin Truţă.
A fost dus imediat la spital. A stat 14 zile pe patul de spital şi 90 de zile în concediu medical. Urma să se pensioneze de boală, dar a considerat că este prea tânăr, aşa că a continuat să muncească. Când a vrut să se pensioneze i s-a refuzat acest drept. După multe insistenţe a reuşit, dar nici până acum nu şi-a primit toate drepturile băneşti, care i se cuvin.
Nici acum nu ştie cine a tras în el. Nu mai are în posesie nici măcar glonţul, care i-a distrus sănătatea. Vroia să-l păstreze, dar i-a fost solicitat pentru expertize. I se pare totuşi suspect faptul că glonţul are o provenienţă necunoscută.
Revoluţionarul Constantin Truţă nu crede că va reuşi să-şi recupereze drepturile. Nu mai are încredere în instituţii şi nici în cei responsabili de aflarea adevărului. Glonţul tras asupra lui i-a afectat viaţa şi spune că birocraţia şi corupţia instituţiilor l-au dezamăgit.
