Duminică, 17 mai 2009, spectacolul s-a repetat, cel mai iubit dintre preşedinţi deschizând larg porţile, cu căldura inimii care-i bate pentru popor. Ziua porţilor deschise este un moment înălţător, nu o rafuială cu adversarii politici. Anul trecut, preşedintele a făcut bine că s-a grăbit să declare 19 mai, când poporul "şi-a învins Parlamentul", Ziua porţilor deschise. Zi naţională, cu vizita la Cotroceni în program. A fost o eroare ca preşedintele n-a mai pomenit şi acum de cotizanţii "322", pentru că se vor repezi analiştii să-l acuze că n-a mai făcut-o pentru că se afla cu ei la guvernare. Să vedeţi cum o să-l mai foarfece pentru declaraţia de la Paris, că este dezamăgit de partenerul partidului său la guvernare. Este o zi a solidarităţii cu preşedintele, o aniversare, vizitatorii având ocazia să se fotografieze în sălile pe care le văd la televizor, iar ghizii SPP-işti să dea lămuriri: aici dl preşedinte a semnat decretul X, aici a promulgat legea Y.
