Nimeni nu ştie cine şi când a meşterit aceste instrumente. Unii spun că există încă de pe vremea dacilor. Cu tulnicul se anunţau bătăliile, furtunile, incendiile, naşterile sau căsătoriile. Acum a devenit motiv şi prilej de sărbătoare.
Din când în când, tulnicărele din satul Avram Iancu se întâlnesc şi cântă într-o poieniţă. Au învăţat să mânuiască instrumentele din generaţie în generaţie, de la bunele lor. Pe lângă acest secret, mai e şi talentul.
În comuna Avram Iancu se mai păstrează şi un alt instrument arhaic, ale cărui origini s-au pierdut şi ele în fumul timpului. I se spune ţiteră sau ţâmbă şi aminteşte de ceteră şi ţambal. E câte puţin din fiecare. De fapt, a cânta e ceva obişnuit în Apuseni. Nu e moţ care să nu ştie a îngâna măcar o doină.
Dacă aţi ajuns la Avram Iancu şi la legendele lui, o să aveţi surpriza
să îi găsiţi chiar şi descendenţii. Moţi aspri la înfăţişare, dar tare
calzi la inimă.