Pentru contestatarii de serviciu, eliberarea tranşei a doua din împrumutul extern şi împărţirea lui între bugetul de stat şi BNR capătă o notă tragică. Argumentul este unul singur şi relativ ciudat- o parte din bani va merge spre pensii şi salarii. Chestiunea este privită ca un sacrilegiu şi evident sus-numiţii trec deliberat cu vederea sau pur şi simplu ignoră ce s-ar fi putut îmtampla în scenariul în care solicitarea Romaniei n-ar fi primit acceptul de la Wasington. Ar fi dorit aceştia să vadă marasmul economic şi social abătandu-se peste ţară? Ei bine da, dacă aceasta ar fi condus la schimbarea locatarului de la Cotroceni sau chiar candidatura acestuia! Dimensiunea mediatică a încrancenării preelectorale a ajuns la astfel de manifestări groteşti.
Într-o asemenea confuzie, mă mir chiar că aprobarea FMI nu este pusă de către obsedaţii anti-Băsescu pe seama unei înţelegeri oculte între acesta şi finanţa mondială. Nu sunt un fan al guvernului Boc, dar nici nu-l urăsc în aşa măsură încat să nu deosebesc un succes de un eşec. Or, în condiţiile date, este vorba de un succes, unul amar! Este o reuşită în condiţiile în care oamenii ăştia care au ajuns la putere minţind cu neruşinare şi legiferând aberaţii, precum majorarea cu 50% a lefurilor în campania electorală, au fost forţaţi de entităţi internaţionale să se ţină de cuvant, împotriva voinţei lor. Să adopte legea salarizării unitare, aşa cum e ea, să regândească sistemul falimentar de pensii, să elaboreze legi de responsabilizare fiscală care să asigure o bugetare peste ani, deci ferită de hachiţele balcanismului politic, a proiectelor cu adevărat importante.
Scriam în Cotidianul, în vara acestui an, sub titlul Condamnaţi la coaliţie, că deşi mai au puţin şi se scuipă în direct şi la oră de vârf, pesediştii şi pedeliştii sunt forţaţi de criză să rămână împreună. Liantul se numeşte FMI, iar dezertarea unilaterală este extrem de periculoasă. De-atunci şi până acum, coaliţia s-a ”rupt” vinerea şi refăcut lunea de cel puţin 6 ori, pentru că niciun partid n-a putut face pasul înapoi decât cu riscul politic inalculabil de a fi socotit responsabil de deraiarea acordului cu Fondul.
Un ascultător al Realităţii FM pus să spună cine este în opinia sa cel mai eficient ministru al guvernului Boc a răspuns simplu-FMI, că ei ne mai ţin în viaţă. Nu pot decât să-i dau toată dreptatea din lume, dar aceasta nu pentru că Executivul ar fi complet imbecil, ci pentru că în spatele împrumutului extern se află cvasi-totalitatea instituţiilor financiare internaţionale şi Comisia Europeană. În faţa unei asemenea presiuni nici măcar micul Boc-Ştefan cel Mare n-avea ce face! Şi nici un alt guvern...Sigur asemenea argumente pălesc în faţa intereselor pe termen scurt ale talibanilor împărţiţi în tabere pro şi contra Băsescu, care se comportă de parcă lumea ar lua sfârşit pe 22 noiembrie, ora exit-poll-urilor.
Consecinţele unui asemenea tip de propagandă cu orizont de câteva săptămâni se repercutează însă pe termen lung. Încă o dată românii sunt trataţi ca o masă de manevră, manipulaţi ordinar să gândească în cicluri electorale, cu gândul la un tătuc atot-salvator, să fie desolidarizaţi de temele cu adevărat importante, să nu înveţe nimic din criza economică ce să sperăm că a atins punctul cel mai de jos.
ÎN CURÂND
