Ziarul Cotidianul a făcut un top al acestora. Situată în Asia de Sud-Est, Republica Populară Democrată Lao, pe scurt
Laos, este condusă de 34 de ani de un regim comunist. Partidul
Revoluţionar al Poporului Lao este singura grupare politică din ţară.
Preşedintele ţării este şi secretarul general al partidului unic.
Guvernul controlează întreaga presă, ca şi accesul la internet.
Republica Socialistă Vietnam, o ţară cu o istorie zbuciumată, este
condusă de partidul comunist vietnamez, din 1976, după unificarea
ţării. După o perioadă de colectivizare şi centralizare economică,
partidul a introdus în 1986 o serie de reforme care au dus la apariţia
iniţiativei private în industrie, comerţ, agricultură şi turism. Presa
vietnameză este în continuare controlată de stat.
Cuba este o ţară comunistă de facto din 1959, odată cu venirea lui
Fidel Castro la putere. În decurs de câteva luni, regimul Castro a
naţionalizat atunci toate mijloacele de producţie şi proprietăţile şi a
preluat controlul asupra mass-media. Regimul de la Havana a interzis
grupările de opoziţie şi a arestat dizidenţii. Din 2008, ţara este
condusă de Raul Castro, fratele lui Fidel, care s-a retras de pe scena
politică. Raul a iniţiat o serie de reforme economice ce marchează o
premieră în politica cubaneză.
Cel mai retras şi autoritar regim comunist din lume este cel din Coreea
de Nord. Puterea este exercitată de partidul unic, Frontul Democrat
pentru Reunificarea Ţării, condus de Kim Jong Il, care deţine funcţia
de şef al statului. În ultimii ani, Coreea de Nord s-a remarcat prin
încălcarea flagrantă a acordurilor internaţionale şi adoptarea unei
politici agresive. Regimul de la Phenian a testat o bombă nucleară în
2006 şi zeci de rachete balistice, în ciuda numeroaselor sancţiuni
impuse de comunitatea internaţională. Despre presă liberă sau opoziţie
nici nu poate fi vorba în Coreea de Nord, unde orice activitate este
controlată şi supravegheată strict de autorităţi.
Republica Populară Chineză este singurul stat comunist din lume care a
demonstrat că bunăstarea nu are nimic de-a face cu democraţia clasică.
China este condusă de Partidul Comunist Chinez din 1949. Cu toate
acestea, există şi alte partide politice pe scena politică. Deşi nu
poate fi vorba de o societate complet deschisă, precum în democraţiile
occidentale, din anii 80, China a trecut printr-o serie de transformări
economice şi sociale de amploare. Acum, deşi statul controlează
domeniile strategice, cum ar fi energia şi industria grea, o mare parte
din industrie şi agricultură nu mai sunt planificate central.
Iniţiativa privată a făcut ca economia chineză să crească de câteva
zeci de ori în ultimii 30 de ani, iar China este acum statul cu cea mai
mare creştere economică din lume.