Semnificaţia zilei de 1 Mai se leagă de o întrunire a sindicaliştilor americani, petrecută în urmă cu mai bine de un secol pe tot cuprinsul Statelor Unite, care au militat pentru o zi de muncă de 8 ore, soldată în zilele următoare, la Chicago, cu sute de răniţi şi câţiva morţi, în urma intervenţiei brutale a poliţiei. Ce s-a ales din jertfa înaintaşilor sindicatelor? O pomană greţoasă cu nişte bucăţi de carne tocată, fripte parţial pe grătar, scăldate într-un lichid de fermentaţie extrem de apos, făcută de cei care s-au angajat să cinstească munca şi să-i respecte pe muncitori, garantându-le drepturile, al cărei protagonist este primarul sectorului 5.
Nu s-ar putea spune despre Marian Vanghelie că nu cunoaşte munca: a fost expert în cooperaţia socialistă, unde a vândut materii prime, iar după revoluţie a înfiinţat 12 consignaţii. Ce este o consignaţie? Este locul unde românul secătuit de tranziţie vine să-şi vândă amintirile pentru a-şi putea cumpăra pâine şi hapuri, reteţa celei mai ieftine formule a supravieţuirii. Să ieşim din socialismul deşănţat şi să le pretindem celor care se intitulează pe un ton grav şi responsabil social-democraţi, să-şi nuanţeze poziţia.