Un martir jugănit, un cocoş cu voce de soprană, care cotcodăceşte în ograda miracolelor de la Cornu, care a tăiat şi a spânzurat, câtă vreme a ţinut pâinea şi cuţitul în mână, iar acum, când soarta l-a dezbrăcat de atributele sexuale ale puterii, se ascunde ca un puradel speriat sub fustele creţe ale pirandei oarbe care bălăngăne o balanţă în mână, de pe frontispiciul Justiţiei, asta este Bombonilă. Îmi crapă obrazul de ruşine, pentru că ţara mea a fost condusă de un androgin cu pretenţii de mascul; că trebuie să asist la acest spectacol jalnic, în care un emasculat se agaţă cu ghearele de toate şmecheriile pentru a nu răspunde pentru faptele sale. Ar trebui să aibă o tresărire de jenă măcar faţă de Bunicuţa.