Teoretic a fost o campanie pentru alegerile europarlamentare. Practic însă, liderii de partid, şeful statului sau anumiţi miniştri au ieşit în evidenţă mai mult decât orice candidat pentru Parlamentul European.
Copiii, tunsul oilor, pupatul icoanelor, jocul şi cântul au fost armele de campanie ale prezidenţiabililor şi nu numai. Alţii s-au folosit de bani ca să impresioneze, iar alţii au trecut de la pixuri şi pliante de campanie, la sapă şi mătură ca să fie mai aproape de oameni. Unii politicieni, mai sfătoşi, au vrut să cucerească publicul cu vorbe de duh.
Şi cum prezidenţiabilii au ieşit la rampă, nu este de mirare că puţini au ştiut cine candidează cu adevărat.
