Cheia succesului său, spune el, este sinceritatea. Şi-a separat imaginea creată de televiziune de imaginea din online. Găseşte Twitter prea criptic, de genul “două boabe şi-un gândac”. E prieten cu bloggerii. A primit chiar o propunere să scrie o carte din textele sale online.
Am avut o presimţire încă de la primul mesaj, când am primit de la adresa de e-mail a lui Cabral Ibacka următorul mesaj:
\"Salut. Haosul e mare şi timpul prea scurt.
Am primit mailul tău, îţi răspund cât pot de repede.
Dacă nu-ţi răspund pe loc te rog să ai răbdare şi să nu te enervezi, stresul face rău la ficat\".
Un interviu faţă în faţă cu bloggerul Cabral Ibacka s-a dovedit până la urmă o misiune imposibilă, aşa că interviul a fost realizat prin e-mail.
Chiar dacă n-am avut ocazia unui dialog viu, construit şi ţesut din interacţiune, Cabral a răspuns la peste 35 de întrebări.
Fără alte introduceri, urmăreşte cum gândeşte bloggerul Cabral.
1. În primul tău post de pe blog erai nesigur, aveai incertitudini. Ai fost emoţionat? Care îţi era cea mai mare temere?
Îmi era teamă de reacţia adversă a celui care nu are răbdare să vadă, doar presupune că vede şi acţionează fără să deschidă ochii. Ştii reacţia...”/Apare la teveu, e vedetă, e fiţos, şi-a făcut blog pentru fiţe, e nasol şi naşpa!/”. Asta era temerea, îmi doream ca oamenii să citească ce scriu înainte e a da o notă.
2. Te întreabă cineva, în martie 2009, chiar la primul post, dacă ţi-ai mai verificat vreodată primul tău post, ca să îţi răspunzi la întrebări. Ai făcut-o? Ce sentiment te-a încercat?
Sentiment...impropriu spus, era o stare de mulţumire. Ştiu că te gândeşti la trufie, dar nu e cazul, pur şi simplu eram mulţumit că cei care formează (ştiu, sună pompos dar alt termen n-am) comunitatea de pe cabral.ro au evitat elegant lucrurile de care mă temeam la început.
