"Le monde selon K." ("Lumea potrivit lui K., Editura Fayard) a jurnalistului Pierre Péan, este cel mai violent atac de până acum la adresa fostului "French doctor", cel mai popular politician din Franţa.
Cartea conţine aceste acuzaţii, dar şi un atac puternic la adresa politicii lui Kouchner, pe fondul dezacordului major exprimat de scriitor, în special cu privire la genocidul din Rwanda.
Pricipala acuzaţie se referă la activităţile de consultant în sectorul sănătăţii în Africa, între 2002 şi 2007, după înfrângerea în alegeri a stângii din care făcea parte înainte de numirea sa într-un guvern de dreapta.
Potrivit jurnalistului, Bernard Kouchner a fost consultant pentru două companii private, Africa Steps şi Imeda, gestionate de doi apropiaţi, în timp ce prezida în acelaşi timp un grup de reflecţie public, Esther, consacrat cooperării internaţionale între spitale.
Pierre Péan afirmă că activităţile lui Bernard Kouchner în Congo şi Gabon s-au întrepătruns cu funcţionarea diplomaţiei franceze. Potrivit lui, în momentul în care cele două ţări îşi plăteau datoriile către cele două societăţi, secretarul de stat pentru cooperare Jean-Marie Bockel spunea, în 15 ianuarie 2008, că vrea să semneze actul de deces al "Francafricii", relaţia privilegiată, dar opacă a Franţei cu fostele sale colonii.
Într-un interviu care va apărea astăzi în Le Nouvel Observateur, Kouchner a respins în bloc acuzaţiile şi a calificat anumite aspecte ale cărţii drept "groteşti şi dezgustătoare". Ministrul spune că a acţionat legal şi transparent, şi-a declarat întotdeauna veniturile şi şi-a plătit impozitele. "Nu am semnat niciodată nici măcar un contract cu o ţară africană. Am fost consultant la o societate franceză - Imeda - într-un domeniu pe care îl cunosc: cel al medicinei şi sănătăţii publice", precizează el. "În trei ani de muncă, am câştigat mai puţin de 6.000 de euro pe luni, după scăderea impozitelor", adaugă el.
Potrivit lui, cartea lui Pierre Péan este rezultatul "invidiei". "În anumite cercuri, succesul nu este privit cu ochi buni. Nu neapărat succesul meu, ci acela al unui om care a rămas popular, în afara guvernului sau în guvern, fie că sunt de stânga sau de dreapta (...) Unele cercuri mă detestă. Care? Cu siguranţă nostalgicii anilor '30 şi '40 şi toţi revizioniştii, cei de ieri şi cei care, astăzi, rescriu istoria genocidului tutsi în Rwanda".