Magistrații din cadrul Tribunalului Constanța au decis achitarea lui Cristian Cârjaliu, primarul din Agigea și a secretarei comunei, Ancuța Calist. Cei doi fuseseră acuzați de abuz în serviciu respectiv complicitate la abuz în serviciu. Sentința a fost dată pe 1 martie și nu este definitivă. În minuta judecătorească este specificat că fapta nu este prevăzută în legea penală.
Procurorii anticorupţie notează în rechizitoriul trimis instanţei că primarul din Agigea, cu încălcarea prevederilor legale, a iniţiat şi a pus în executare, în perioada 2012-2013, două hotărâri de consiliu local ce au avut ca urmare exproprierea din patrimoniul unei societăţi comerciale (restaurant cu specific pescărec) a unui teren de 8.940 mp, inventarierea şi intabularea sa în domeniul privat al comunei. Ulterior, arată anchetatorii, terenul respectiv ar fi fost dezmembrat în şapte loturi distincte, parte dintre acestea ajungând în proprietatea unei firme deţinute de rude şi apropiaţi ai primarului Cîrjaliu.
"În demersul său infracţional, edilul a fost ajutat de inculpata Ancuţa Calust, care, în calitate de secretar al comunei Agigea, a avizat pentru legalitate proiectele celor două hotărâri şi le-a contrasemnat ulterior. Prin aceste acţiuni, dar şi prin altele de tipul: aplicarea unor amenzi (anulate ulterior de instanţă), obturarea căilor de acces, anularea autorizaţiei de funcţionare, etc., edilul a urmărit vătămarea dreptului de proprietate al societăţii care a deţinut terenul iniţial, dar şi obţinerea unor foloase necuvenite, iniţial pentru Primăria Agigea, iar ulterior pentru societatea controlată de persoanele menţionate mai sus", se preciza în comunicatul DNA.
Cum motivează instanța achitarea
Instanţa a apreciat ca temei al achitării inculpaţilor cel prevăzut în cadrul art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc.pen. și anume că fapta nu este prevăzută de legea penală. Deşi apreciază din punct de vedere intelectual argumentele apărării precum cărora temeiul corect de achitare este ce codificat în cadrul art. 16 alin. 1 lit. a C.proc.pen. şi admite existenţa a două curente de gândire în literatura de
specialitate şi jurisprudenţă, instanţa este adepta opiniei conform cărreia pentru a se putea dispune achitarea pe temeiul juridic, fapta nu există, trebuie să nu fi existe nicio acţiune manifestată în realitatea obiectivă.
Având în vedere că în acest caz, au existat acţiuni ale inculpaţilor ce au modificat realitatea obiectivă, în opinia instanţei avem de a face cu o faptă, doar că aceasta nu este prevăzută de legea penală.
În concluzie, instanţa a considerat că faptele incupaţilor nu sunt prevăzute de legea penală având în vedere că presupusa persoană vătămată nu a deţinut niciodată din punct de vedere legal terenurile/imobilele ce au făcut obiectul HCL, o posibilă pagubă sau vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale acesteia, nefiind protejată de legea penală. În ceea ce prescripția răspunderii penale, raportat la cele expuse mai sus, se constată că nu mai este necesară analiza acestei instituţii.
