„Am avut noroc și le mulțumesc celor din familia mea de fiecare dată pentru că au avut răbdare cu mine.
Nu a fost nimic ieșit din comun, atunci când am dezbrăcat haina de militar și am îmbrăcat-o pe cea de politician și de premier. Am simțit ca o continuitate a activității mele. Imediat după ce am trecut în rezervă, am fost nominalizat și am preluat conducerea Ministerului Apărării. Trecerea nu a fost deloc ușoară pentru mine, pentru că nu este deloc la îndemână această schimbare,după atâția ani pe care i-am petrecut într-o anumită rigoare. Dacă mediul s-a schimbat, responasbilitățile au rămas. Tranziția mi s-a părut mai ușoară fiindcă a fost ceva nou și a trebuit să învăț foarte mult. De când am trecut în rezervă nu am mai îmbracat uniforma militară. Toată lumea face acasă fasolea tradițională, numai că noi ținem post, deci mâncăm fasole simplă. Soția o face, eu nu particip deloc pentru că ajung seara târziu acasă.
Pentru mine, ziua de 1 decembrie începe cu mult înainte, pentru că sunt toate fazele pregătitoare pentru această sărbătoare. Și când eram cadru activ, și când eram ministru, chiar și acum, ca premier, am activități care mă duc, ușor ușor, către sărbătorirea Zilei Naționale a României. Este ziua în sine, cu toate activitățile, iar aici sunt implicat direct, iar seara, când ajungem acasă, e ca un fel de decompresare, ne bucurăm de intimitatea familiei. Nu este rău că de Ziua Națională aducem mai multă simbolistică în manifestare. Pentru a fi mîndri că suntem români în fiecare zi, cred că trebui ca ceea ce facem noi, prin simplitatea noastră, să credem că este bine. Degeaba am drapelul pe fiecare stâlp din localitate, dacă pe șoseam am gropi sau ulițele sunt neasflaltate, ori cetățenii nu au apă curentă. Am fost în vizită oficială în Spania, iar acolo m-am întâlnit cu românii din Castellon. Acolo s-a consolidat prima comunitate românească de după 1990. Am avut posibilitatea să stau de vorbă cu oameni care au plecat din țară acum 20 de ani, am stat de vorbă cu tineri care sunt implicați acolo în proiecte europene, dar care au legătură cu România. Pentru mine, mândria de a fi român s-a amnifestat atunci când am auzit de la autoritățile spaniole că românii de acolo sunt consilieri la nivelul autorităților locale, că au propriile afaceri, că s-au integrat foarte bine în societatea iberică. Dar cel mai important a fost când am stat de vorbă cu tinerii și i-am întrebat, cât se poate de sincer, dacă s-au gîndit să revină acasă. Mi-au spus că se gândesc, pentru că aici au părinții și bunicii și mi-au mai mărturisit că, trăiesc cu speranța că, vor ajunge acasă, într-un final. Unul dintre tinerii cu care am stat de vorbă mi-a spus că părinții lui se gândescm mereu să se întoarcă acasă și că este doar o chestiune de timp până vor ajunge de unde au plecat. Noi trebuie să le demonstrăm că nu doar prin îndemnuri politicianiste îi îndemnăm să simtă românește. Dacă pleacă de la un nivel înalt mesajul că vrem să facem bine ceea ce trebuie să facem și să găsim soluții de modernizare a țării, atunci vom avea motive să fim mândri în fiecare zi. Personal, mă întâlnesc mereu cu oameni de profesii diferite. Niciodată nu cred că luăm în calcul cât de mult potențial are țara. Este simplu! Să facem în așa fel încât să punem în valoare potențialul uman, iar că minte românească aduce plus valoare. De la Secolul 19, când a fost lansat acest imn, până azi, pentru mine înseamnă că, în fiecare zi să fim atât de înțelepți încât să folosim orice oportunitate ca să facem bine. Mă străduiesc să fac bine în fiecare zi. Are legătură cu componenta religioasă, dar uneori e bine să ne aducem aminte de Dumnezeu. Iubeșye le pe Dm și fă ce vrei. Deci, dac îl iubești, nu ai cum să faci rău. Dacă ai acea deșteptăciune ca, în fiecare zi să faci bine, nu rău, este îndemnul pe care îl adresez fiecărui român. Cineva spunea că cei care fac rău îl fac pentru că cei care fac bine, nu iau atitudine. Deci, să luăm atitudine, să facem numai bine, ca să evităm răul”.