Prima, cea MUTĂ, este populată cu specimene rare, cu sorgintea în fosta nomenclatură securisto-comunistă. Viețuiesc tot prin Primăverii, sau alte locuri mult mai elitiste. Multe dintre beizadelele fostului aparat central de stat s-au reiventat. Acum sunt oameni de afaceri, antreprenori etc. Numai oameni nu sunt. Aceste ultime racile ale trecutului au fost hrănite la sân cu ură și dispreț. Au propria lor agendă și își promovează interesele prin interpuși. Aceștia sunt fie oameni politici, fie vectori de imagine, sau persoane influente din noul aparat de stat. Aparent, stau departe de butoane, însă, doar aparent.
Cealaltă Românie, cea VOCALĂ, provine, în mare parte, din așa-zisa pătură de mijloc și cea de jos, cea dependentă de un job. România VOCALĂ iese în stradă și își trâmbițează nemulțumirile, dar când trebuie să meargă la vot stă acasă, pornind de la premiza corectă că nu are cu cine vota. Așa este, din păcate... Criza de leadership este mai gravă ca oricând. De la dreapta la stânga, tot un Drac. O clasă politică învechită, autosuficientă și indiferentă. PSD, în mod special, nu a înețes că electoratul său se împuținează de la an la an, pe cale naturală.
Vechea clasă politică, cea cu Pedigree (te apucă râsul când auzi!), dar și noua clasă politică, de sorginte oengistă, nu au realizat că sunt doar niște emanații absurde ale unui electorat pasiv, sau fără soluții și ambiții și, cel mai grav, rezultatul complicităților transpartinice în care sunt implicate, abuziv, instituțiile statului.
Și ne mai mirăm că Parlamentul României a ajuns un veritabil circ? Oamenii ăștia au pierdut orice urmă de umanitate. Limbaj suburban, gesturi obscene, amenințări și dispreț față de propriul electorat. O adevărată FERMĂ! Nu pot fi comparați cu animalele lui Orwell, pentru că asta ar presupune să insultăm animalele.