Într-un sens mai larg, paredolia însemnă tendința de a transpune un tipar cunoscut pentru unul necunoscut sau aleatoriu, indiferent de natura fenomenului. Așa se explică iluzia chipurilor umane văzute în desișul pădurilor sau pe suprafața astrelor, dar și mesajele ascunse din muzică redată invers sau "vocile" din zgomotul diverselor aparate casnice.
Un studiu recent, care a constat în arătarea unor colecții de imagini la circa 380 de femei, dintre care aproximativ două cincimi erau însărcinate sau proaspete mămici, iar restul nu, a scos la iveală o situație interesantă.
„Am descoperit că femeile postpartum au evaluat obiectele cu fețe iluzorii ca fiind mai „asemănătoare cu fața” decât femeile în așteptare și cele care nu sunt însărcinate”, a declarat coordonatorul studiului, Jessica Taubert, psiholog la Universitatea Queensland din Australia, potrivit Live Science.
Specialiștii au emis ipoteza că acest lucru se datorează, probabil, faptului că după naștere, femeile au un niveluri crescute de oxitocină, poreclit hormonul „iubirii” sau „drăgălășeniei”, care reglează multe procese ale corpului implicate în reproducere și comportamentul social.
Cu toate acestea, deoarece echipa nu a măsurat în mod direct nivelurile de oxitocină în studiu, ei avertizează că alți factori ar fi putut cauza aceste diferențe între grupuri. Potrivit autorilor, pareidolia feței este obișnuită, dar până acum nu se știe dacă susceptibilitatea noastră la acest fenomen se schimbă de-a lungul vieții.